Vine in viata fiecaruia un moment in care, vrei nu vrei, te uiti in urma si socotesti... Se spune ca, de regula, astfel de momente nu vin in cele mai fericite momente ale existentei tale, ba din contra asa ca... este total contra indicat sa facem o astfel de retrospectiva, mai ales astazi, in poate una dintre cele mai sfinte sarbatori crestine ale natiei noastre eminamente crestin-ortodoxa dar, pentru ca o vom face cu buna credinta speram sa ne fie iertat... Si acestea fiind spuse, ne intoarcem cu ochii mintii inapoi si ce vedem... Vedem multi, foarte multi barbati care cu arma in mana se culca pe glia plina de sange si nu ca sa se odihneasca ci ca sa-si dea ultima suflare si culmea... cei mai multi dintre ei cu constiinta impacata ca au cazut in lupta pentru tarina strabuna... pentru Patria Muma..., pentru copii, nepoti si pentru toti ceilalti urmasi care va sa vina... Si ce mai vedem...? Mai vedem mii, zeci de mii de tati, feciori, baieti si chiar si multe,...