O batalie pe care nu avem cum sa o castigam... In memoria celui care a fost Nae Urseanu

Toata viata noastra, noi, cei care inca din adolescenta ne-am dedicat pregatirii pentru ca la nevoie sa fim in stare sa ne aparam Tara, Neamul, Stramosii si Credinta in Bunul Dumnezeu am dat fel de fel de batalii...

Cea mai mare parte dintre ele le-am castigat...

Am castigat batalia cu lipsurile unui camin indestulat si cu lipsa sigurantei data de umbra parintilor pe care in subconstient o simti in permanenta ca vegheaza asupra ta...

Am castigat batalia cu frigul care ne intra in oase in cele mai reci diminete petrecute in creierul muntilor pe vestitul "Platou de inviorare", cu miile de metri alergate in panta lui Radu, panta ce pornea de la undele Moldovei si se incheia tocmai in nori, dar noi ieseam de fiecare data invingatori...

Am castigat batalia cu cei patru ani de Liceu militar...

Patru ani care nu ni se par usori nici acum cand asteptam sa sarbatorim 40 de ani de cand i-am... dovedit...

Am castigat atunci batalia cu dorul de acasa, cu foamea care ne facea sa adormim mai repede ca sa nu o mai simtim... cu dorul de ochii verzi de codana care in ciuda foamei ne tinea treji pana catre dimineata...

Am castigat batalia cu plantoanele peste rand, cu consemnarea in liceu pentru cine stie ce copilarie chiar si cu anularea unei invoiri pentru nistre nasturi care se incapatanau sa nu straluceasca asa cum voia plutonierul de companie...

Da, acea batalie am castigat-o...

Am mai castigat apoi batalia cu anii de scoala militara...

Am castigat batalia cu acelasi dor de casa si de ochii verzi...

Am castigat batalia cu aceleasi plantoane si consemnari in unitate iar unii dintre noi au castigat si batalia cu vestitul "Tambal" care iti invinetea coastele numai dupa cateva ore de stat pe el...

Am castigat lupta cu aplicatiile in miez de iarna pe geruri de "crapau pietrele"... si cu tragerile in poligoane si cu examenele de tot felul si cu aceeasi foame care pe masura  ce trecea timpul era tot mai greu de astamparat...

Am castigat batalia cu Scoala militara si am primit stelele de locotenent...

Mare bucurie... Atunci am gandit ca gata... viata va fi frumoasa...

Si cat de mult ne-am inselat...

Au inceput alte si alte batalii, care de care mai cumplita dar noi le castigam una dupa alta...

Am castigat batalia cu greutatiel vietii cazone... Viata in care stiai cand intrai pe poarta unitatii dar niciodata nu stiai cand vei iesi pentru a merge acasa la sotie si la copii...

Am castigat batalia cu lipsurile de la Capul Midia...

Am castigat batalia cu nisipurile din Ashuluk...

Am castigat batalia cu serviciile de zi pe unitate din zilele in care se nasteau copii nostrii..

Am castigat batalia cu aplicatiile si tragerile facute in toate poligoanele Tarii pe ploaie, pe vant, pe arsita si pe geruri cumplite...

Am castigat batalia cu examenul la Academie si apoi cu anii de invatatura chiar daca asta se intampla cand copii nostrii erau bolnavi sau trebuiau sa inceapa scoala...

Am castigat bataliile cu raspunderile importante care ne-au apasat pe umeri ani la randul...

Am castigat batalia cu cei aproape patruzeci de ani de cariera militara...

Si multi dintre noi am ajuns aici...

Am ajuns in situatia in care, din pacate nu mai putem castiga batalii...

Nu mai putem castiga batalia cu o clasa politica denaturata care isi bate joc de noi si de bataliile pe care noi le-am castigat pana acum...

Nu mai putem castiga batalia cu camarazii nostrii mai tineri care, ducandu-si la randul lor bataliile uita ca va veni o vreme in care vor trebui sa duca si ei bataliile acestea pe care noi le ducem acum si pe care nu le mai castigam...  

Si ce este cel mai dureros...

Nu mai putem castiga batalia cu moartea...

Cea mai grea batalie pe care in fiecare zi inca un camarad o pierde...

Au plecat multi, multi camarazi si pe zi ce trece mai pleca cineva...

Maine il vom conduce pe ultimul drum pe camaradul nostru Nicu Urseanu, el a perdut batalia cu moartea... Si ce camarad ne-a fost... Si cate batalii am mai castigat impreuna...

Da dragii mei camarazi, vin astfel de momente in care ne dam seama ca suma tuturor bataliilor castigate intr-o viata de om paleste in fata bataliei finale pe care, din pacate nciunul dintre noi nu o va castiga...

Triste momente... Chiar daca cel care tocmai a plecat a fost un om plin de voie buna si de veselie, un camarad in adevaratul sens al cuvantului, un ostas cum mai rar Tara asta a avut... pana la urma a pierdut ultima batalie...

Dumnezeu sa te ierte bunule camarad si sa-ti ingaduie odihna vesnica in liniste si pace.

       

Gachi David