Treceți la conținutul principal

O batalie pe care nu avem cum sa o castigam... In memoria celui care a fost Nae Urseanu



Toata viata noastra, noi, cei care inca din adolescenta ne-am dedicat pregatirii pentru ca la nevoie sa fim in stare sa ne aparam Tara, Neamul, Stramosii si Credinta in Bunul Dumnezeu am dat fel de fel de batalii...
Cea mai mare parte dintre ele le-am castigat...
Am castigat batalia cu lipsurile unui camin indestulat si cu lipsa sigurantei data de umbra parintilor pe care in subconstient o simti in permanenta ca vegheaza asupra ta...
Am castigat batalia cu frigul care ne intra in oase in cele mai reci diminete petrecute in creierul muntilor pe vestitul "Platou de inviorare", cu miile de metri alergate in panta lui Radu, panta ce pornea de la undele Moldovei si se incheia tocmai in nori, dar noi ieseam de fiecare data invingatori...
Am castigat batalia cu cei patru ani de Liceu militar...
Patru ani care nu ni se par usori nici acum cand asteptam sa sarbatorim 40 de ani de cand i-am... dovedit...
Am castigat atunci batalia cu dorul de acasa, cu foamea care ne facea sa adormim mai repede ca sa nu o mai simtim... cu dorul de ochii verzi de codana care in ciuda foamei ne tinea treji pana catre dimineata...
Am castigat batalia cu plantoanele peste rand, cu consemnarea in liceu pentru cine stie ce copilarie chiar si cu anularea unei invoiri pentru nistre nasturi care se incapatanau sa nu straluceasca asa cum voia plutonierul de companie...
Da, acea batalie am castigat-o...
Am mai castigat apoi batalia cu anii de scoala militara...
Am castigat batalia cu acelasi dor de casa si de ochii verzi...
Am castigat batalia cu aceleasi plantoane si consemnari in unitate iar unii dintre noi au castigat si batalia cu vestitul "Tambal" care iti invinetea coastele numai dupa cateva ore de stat pe el...
Am castigat lupta cu aplicatiile in miez de iarna pe geruri de "crapau pietrele"... si cu tragerile in poligoane si cu examenele de tot felul si cu aceeasi foame care pe masura  ce trecea timpul era tot mai greu de astamparat...
Am castigat batalia cu Scoala militara si am primit stelele de locotenent...
Mare bucurie... Atunci am gandit ca gata... viata va fi frumoasa...
Si cat de mult ne-am inselat...
Au inceput alte si alte batalii, care de care mai cumplita dar noi le castigam una dupa alta...
Am castigat batalia cu greutatiel vietii cazone... Viata in care stiai cand intrai pe poarta unitatii dar niciodata nu stiai cand vei iesi pentru a merge acasa la sotie si la copii...
Am castigat batalia cu lipsurile de la Capul Midia...
Am castigat batalia cu nisipurile din Ashuluk...
Am castigat batalia cu serviciile de zi pe unitate din zilele in care se nasteau copii nostrii..
Am castigat batalia cu aplicatiile si tragerile facute in toate poligoanele Tarii pe ploaie, pe vant, pe arsita si pe geruri cumplite...
Am castigat batalia cu examenul la Academie si apoi cu anii de invatatura chiar daca asta se intampla cand copii nostrii erau bolnavi sau trebuiau sa inceapa scoala...
Am castigat bataliile cu raspunderile importante care ne-au apasat pe umeri ani la randul...
Am castigat batalia cu cei aproape patruzeci de ani de cariera militara...
Si multi dintre noi am ajuns aici...
Am ajuns in situatia in care, din pacate nu mai putem castiga batalii...
Nu mai putem castiga batalia cu o clasa politica denaturata care isi bate joc de noi si de bataliile pe care noi le-am castigat pana acum...
Nu mai putem castiga batalia cu camarazii nostrii mai tineri care, ducandu-si la randul lor bataliile uita ca va veni o vreme in care vor trebui sa duca si ei bataliile acestea pe care noi le ducem acum si pe care nu le mai castigam...  
Si ce este cel mai dureros...
Nu mai putem castiga batalia cu moartea...
Cea mai grea batalie pe care in fiecare zi inca un camarad o pierde...
Au plecat multi, multi camarazi si pe zi ce trece mai pleca cineva...
Maine il vom conduce pe ultimul drum pe camaradul nostru Nicu Urseanu, el a perdut batalia cu moartea... Si ce camarad ne-a fost... Si cate batalii am mai castigat impreuna...
Da dragii mei camarazi, vin astfel de momente in care ne dam seama ca suma tuturor bataliilor castigate intr-o viata de om paleste in fata bataliei finale pe care, din pacate nciunul dintre noi nu o va castiga...
Triste momente... Chiar daca cel care tocmai a plecat a fost un om plin de voie buna si de veselie, un camarad in adevaratul sens al cuvantului, un ostas cum mai rar Tara asta a avut... pana la urma a pierdut ultima batalie...
Dumnezeu sa te ierte bunule camarad si sa-ti ingaduie odihna vesnica in liniste si pace.
       
Gachi David

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Cum s-a dovedit a fi prea mica usa de intrare in Istorie pentru Nica a lui Ciuca...

Istoria are inima larga, consemneaza si pe cei buni si pe cei rai, am putea spune ca deopotriva. O singura categorie de oameni nu si-a gasit, nu-si gaseste si nu-si va gasi niciodata locul in istorie. Bineinteles ca ma refer la anonimi. Acestia sunt uitati de toata lumea si cand totusi cineva isi mai aduce aminte de ei sunt trecuti, invariabil la... si altii... Aceasta este si soarta pe care si-a ales-o si cel mai proaspat ex sef militar al Ostirii romane, un anonim pefect cu o poza color pe peretii ministerului pe care se va aseza praful fara ca vreo privire curioasa sa o mangaie admirativ zicand-si "domnule, asta era OM odata" cum se spune despre cativa dintre cei ramasi in galeria adevaratilor Capi ai Ostirii romane care indiferent de vremuri au stiut sa dea piept cu toti si cu toate numai si numai pentru a tine stindardul Armiei sus, atat de sus incat toti care cautau la el intai faceau o inchinaciune la Bunul Dumnezeu apoi fara sa fie nevoie sa-si coboare privi

Scrisoare deschisa catre aliatul NATO

  Draga NATO! Suntem unii dintre aliatii tai… Chiar daca nu mai suntem in activitate si acum purtam   haina de rezervist noi ne consideram   aliatii tai pentru ca inca mai avem obligatii militare si mai mult ca sigur ca daca incep valurile dinspre rasarit o sa reimbracam haina militara si o sa punem mana pe arma pentru a ne apara si Tara dar si pe tine… Stiu ca iti este cam greu sa-ti amintesti de noi dar sa stii ca ti-am fost alaturi multi ani de zile… Si in Bosnia… si in Kosovo… si in Iraq… si in Afghanistan… cam peste tot pe unde tu aveai nevoie sa arati Lumii ca esti o forta si ca poti impune ordinea si pacea acolo unde iti faci prezenta… Cum nu ne stii…? Eram langa Iosif Silviu Fogarasi si Mihail Anton Samoila cand au fost doborati in Afganistan… Eram langa   Narcis Sonei cand a cazut in Kandahar… Eram langa Sandu Valerica Leu cand s-a stins in Zabul… Eram langa toti camarazii nostri care ti-au dat sangele si viata lor… Lina sa le fie odihna in Ceruri, acolo

MESAJ ADRESAT EXCLUSIV PENSIONARILOR MILITARI, ONORABILI SI DEMNI

CITITI PANA LA SFARSIT...PENTRU CA NU STITI CE PIERDETI!! DISTRIBUITI CATRE PENSIONARII MILITARI DIN AGENDELE PERSONALE, PRECUM SI IN GRUPURILE ACESTORA DE PE PLATFORMELE SOCIAL-MEDIA 1.Sunteți pensionar militar? 2.Apreciați că vă sunt respectate și apărate drepturile? 3.Simțiți că aveți o pensie nemeritată? 4.Sunteți pregătit pentru momentul în care o putere vremelnică, oricare ar fi ea, va distruge sistemul pensiilor militare de stat? 5.Considerați că ar fi benefic să lupte cineva pentru drepturile dvs., astfel încât să aveți asigurată liniștea și confortul anilor de pensie? Daca ați răspuns cu DA la toate întrebările, vă dorim o pensie lunga și multă sănătate. Dacă aveți (și) răspunsuri cu NU și doriti o soluție, vă informăm respectuos că LIGA PENTRU APĂRAREA DREPTURILOR PENSIONARILOR MILITARI, constituită legal în baza Constituției României art. 40 și Legii 502/2004 se regenerează, se reorganizează și își propune să reprezinte unitar și eficient pe membr