Draga NATO!
Suntem unii dintre aliatii tai…
Chiar daca nu mai suntem in activitate si acum purtam haina de rezervist noi ne consideram aliatii tai pentru ca inca mai avem obligatii
militare si mai mult ca sigur ca daca incep valurile dinspre rasarit o sa
reimbracam haina militara si o sa punem mana pe arma pentru a ne apara si Tara
dar si pe tine…
Stiu ca iti este cam greu sa-ti amintesti de noi dar
sa stii ca ti-am fost alaturi multi ani de zile…
Si in Bosnia… si in Kosovo… si in Iraq… si in Afghanistan…
cam peste tot pe unde tu aveai nevoie sa arati Lumii ca esti o forta si ca poti
impune ordinea si pacea acolo unde iti faci prezenta…
Cum nu ne stii…?
Eram langa Iosif Silviu Fogarasi si Mihail Anton
Samoila cand au fost doborati in Afganistan…
Eram langa Narcis
Sonei cand a cazut in Kandahar…
Eram langa Sandu Valerica Leu cand s-a stins in Zabul…
Eram langa toti camarazii nostri care ti-au dat
sangele si viata lor…
Lina sa le fie odihna in Ceruri, acolo unde se afla…
A… acum iti amintesti…!
Spre deosebire de ei, noi, si multi altii ca noi am
avut norocul sa ne intoarcem acasa…
Noi nu ti-am dat viata… dar ti-am dat zile, saptamani,
luni si chiar ani din viata noastra…
Ti-am dat dorul de casa si de familii…
Ti-am dat nelinistile noastre si noptile nedormite de
gandurile la minele pe care era posibil sa calcam a doua zi si la lunetistii care
oricand ne puteau curma zilele…
Ti-am dat nesiguranta noastra ca tu sa o poti
transforma in siguranta napastuitilor pe care ii protejai…
Ti-am dat tot ce a trebuit sa-ti dam ca tu sa-ti poti
indeplini misiunile si angajamentele…
Si da… nu ne pare rau pentru ca noi am venit de buna
voie langa tine si pentru ca un roman isi respecta intotdeauna juramantul…
Dar astazi…?
Dupa anii in care ti-am stat alaturi… de ce ne-ai
uitat?
Ne-ai uitat doar pentru ca am avut sansa sa ne
intoarcem cu bine acasa si nu am ajuns si noi sub panteonul tau inchinat eroilor?
Ne-ai uitat pentru ca esti foarte ocupat cu ordinea
Lumii sau doar pentru ca tu consideri ca ti-ai incheiat obligatiile fata de noi
odata cu incetarea ostilitatilor la care ti-am fost alaturi…?
Sau poate nu ai stiut ce se intampla cu noi…
Nu ai stiut ca suntem umiliti zilnic de cei impreuna cu
care ne-ai hotarat soarta si care ne-au trimis sa luptam pentru tine…?
Nu ai stiut sau nu-ti pasa…?
Nu-ti pasa pentru ca oricum noi nu-ti mai putem aduce vreun
beneficiu…?
Nu ti pasa pentru ca noi nu mai putem purta o arma…?
Ar trebui sa-ti pese pentru ca cei care ne-au luat
locul vad si inteleg…
Vad care este atitudinea ta de acceptare a umilintei unui
fost camarad si inteleg ca ar trebui sa se gandeasca de mai multe ori inainte
de a-si da sangele si viata pentru tine…
Si mai inteleg ca un pumn de dolari nu compenseaza
toate lipsurile si toate greutatile pe care trebuie sa le indure pentru tine…
Da, draga NATO…
Incearca sa-ti intorci privirea si inspre camarazii
care ti-au stat candva alaturi si carora ceasul biologic le-a schimbat statutul…
Catre camrazii tai care in loc sa le povesteasca
nepotilor despre maretia NATO si despre lucrurile bune facute de acesta trebuie
sa umbe prin tribunale ca sa-si capete o bruma de drepturi, legale de altfel,
trebuie sa iasa la mitinguri si pichetari ca sa sensibilizeze decidentii in
legatura cu incorectitudinea de care dau dovada fata de ei, trebuie sa-si caute
tot felul de slujbe pentru a rotunji veniturile familiilor…
Nu-i asa ca nu-ti vine sa crezi…?
Da… e greu de crezut… mai ales cand stii ca aproape
toti membrii tai isi onoreaza veteranii si fac tot ceea ce trebuie ca acestia
sa aiba viata de odihna cuvenita dupa toate misiunile indeplinite
Draga NATO!
Daca o sa te uiti in pozele pe care le pun alaturi de
aceasta scrisoare… o sa ne recunosti…
Stiu ca suntem cu mai multe riduri pe fata…
Stiu ca suntem mai aplecati de spate…
Stiu ca avem parul mai alb sau… mai putin…
Dar… da, noi suntem… camarazii tai de odinioara…
Noi suntem cei din spatele bannerelor pe care scrie “UNDE-I
NATO SA NE VADA CUM CERSIM DREPTATEA-N STRADA!”…
Acum ne recunosti?
Asteptam sa-ti rogi partenerii care ne reprezinta
sa-si schimbe atitudinea fata de camarazii care candva ti-au stat alaturi si
care, sub nicio forma nu merita ceea ce li se intampla…
Si sa mai stii ceva… unii dintre noi cu ceva mai…
multa experienta de viata isi amintesc ca pe vremea odiosului tau adversar din
timpul Razboiului rece… “Taratatul de la Varsovia”… carora independent de
vointa noastra, a militarilor candva i-am fost membri… niciodata militarul roman
nu a fost umilit in asemnea hal in Tara lui…
Un grup de militari in retragere si in rezerva romani!
Gachi David
Comentarii
Trimiteți un comentariu