Problemele pensionarilor militari se pot rezolva, in opinia mea: 1. prin implicare individuala (adica fiecare pe cont propriu) sau 2. prin implicare colectiva, in special prin actiunea conjugata a structurilor asociative ale militarilor.
In prima situatie calea de abordat si bugetul sunt individuale. Succesul ori infrangerea, de asemenea.
In a doua situatie se pot obtine rezultate prin voluntariat, ceea ce inseamna implicare colectiva, alegerea cailor, distributia echitabila a sarcinilor si eforturilor, inclusiv financiare (efortul financiar e relativ redus). Prin aceasta modalitate se pot aborda: calea juridica, calea sindicala, calea psihologic-militara, calea politica, calea administrativa etc. Complex si combinat, ca la cunoasterea tehnicii de pe vremuri. Personal, am optat pentru aceasta solutie, crezand ca sunt camarazi care vor si pot sa se implice...in numar mare!! M-am inselat.
Exista si optiunea <strangerii de fonduri>, proportional cu pensia si cu gradul de implicare, in special de la cei <comozi> si cu <pensii maricele>, cu care (fonduri) sa se abordeze exclusiv calea juridica, caci nu vom <mercenari> care sa <acopere> caile alternative enuntate mai sus. Efortul financiar e semnificativ...iar pe justitia noastra nu m-as baza prea mult.
Exista, de asemenea, calea tergiversarii si <aburerilor>, neexpunerii individuale, despicarii firului in patru, lamentarilor permanente si lipsei actiunilor concrete. Este calea pe care mergem de ceva vreme. Efortul financiar e inutil, caci se duce, in mare masura, pe indemnizatiile celor care ne <pastoresc> cu grija sa nu facem <prostii>.
Ce e de facut? Suntem in stare de mai mult? Cine si cand ia hotararea?
Edmond MILEA
Comentarii
Trimiteți un comentariu