Discursul generalului MIRCEA CHELARU la reuniunea Clubului Militar Român de Reflecție Euroatlantică, din 27 martie 2018

DAR NOI, NOI EPIGONII, CE-AM FĂCUT?

Distinsă, elevată și nobilă audiență.

Am ascultat cu sufletul și am sorbit cu mintea toate cele spuse aici de membrii acestui Onorabil Club unde se simte pe deplin buna datină pământenă a memoriei recunoștinței. Recunoștință ce o aducem în mod suveran celora care și-au îngemănat Țările acum exact un veac în urmă și au scrijelit în trupul Timpului semnele Identității de Neam Românesc!

Doamnelor și Domnilor,

Există în devenirea omenirii multiple exemple de erori, clasificate „istorice”, care s-au dovedit fatale cunoaşterii şi adevărului. În numele acestor erori s-au luat mii de vieţi omeneşti. Au fos arşi pe rug, traşi pe roată, decapitaţi, spânzuraţi, rupţi în patru, de patru cai din patru zări, lapidaţi, ghilotinaţi, otrăviţi sau împuşcaţi, oameni a căror vinovăţie a fost aceea de a fi susţinut adevărul unei realități naturale. Rând pe rând, minciunile au căzut sub aspra pedeapsă a ştiinţei, dreptății şi a revelaţiei imanente. Astăzi Pământul nu mai este plat, Soarele nu se mişcă de fel în jurul pământului, ”vrăjitoriile” sunt acte psiho-energetice, relativitatea şi călătoriile spaţiale sunt acceptate, civilizaţiile extraterestre sau non-teriene sunt deja aievea, piramidele s-au activat energetic, vibraţia Pământului s-a decodificat în limbajul cifrelor.
Isus este printre noi, şi încă îl tăgăduim…
…înaintea ultimului cântat al existenței…

Iată de ce trebuie să reluăm, generație de generație, lupta pentru redobândirea esențelor adevărurilor, adesea stâlcite de stihiile Răului.
Națiunea Română, cu caracteristicile sale inalienabile de unitate statală, identitate lingvistică și continuitate culturală și spirituală, așa cum s-a implinit Ea în 1918 prin Întâia Venită Basarabie, a fost și este o realitate obiectivă a mileniilor anterioare și nu o scornire sau concesie a unora cu pretenții paternaliste mondiale.
Și cărora încă nu le vine a crede…
de ceea ce este aievea…

Acestă realitate s-a impuns în conștiința umanității civilizate și a fost înregistrată de istorie cu prețul sacrificiului a milioane de români, toți cu conștiința DATORIEI ÎMPLINITE.
Și încă ni se contestă jertfa…
de către chiar cei care ne-au sacrificat…

Viața noastră, a românilor nu a fost niciodată ușoară.
Poporul român nu avut niciodată parte de o viață opulentă. Toată existența noastră anterioară, dar mai cu seamă cea din zilele prezente, este inclusă în regula supraviețuirii. Sacrificiile și martiriul acelora care s-au săvârșit în numele generațiilor trecute, TOCMAI PENTRU CA NOI SĂ FIM ASTĂZI AICI, ne-a legitimat, fără drept de contestație, în marea familie a națiunilor lumii.
Și noi încă stăm în așteptare îndoielnică…
Bătând pe la uși străine…

Din păcate, astăzi în România, NIMENI(!), sau aproape nimeni, nu mai trăiește pentru celălalt. Fiecare, doar pentru sine. Și TOȚI, pentru nimic! Am devenit tot mai singuri între noi înșine, fraților! Aproape că nu ne mai recunoaștem ca Neam.
Ni se induce o amnezie istorică.
…și noi o primim! 
Ni se induce o amnezie identitară.
…și noi o primim!
Ni se induce o amnezie axiogică.
…și noi o primim!
Ni se induce sentimentul umilinței, al rușinii, al vinovăției păcătosului, al condamnatului fără de iertare. O spaimă a neputinței se așează ca o pâclă peste rațiunea comună și ne paralizează voința.
…și noi dăm mereu vina pe alții…

Omul cuminte este scuipat, agresat, umilit pe stradă, în tramvai, la școală, la piață, în magazin, în propria-i ogradă sau în scara de bloc, de chiar cei care ar trebui să-l apere.
…și noi ne mulțumim să zâmbim amar…

Omul-cetățean, care s-a încăpățânat să gândească românește, a rămas fără ultima Stea Polară… de aspirații nici nu mai vorbim. A fost amputat de Idealul Comun și aruncat în scaunul cu rotile al handicapatului continental!
Iar noi împingem căruțul…

De ani buni încoace, românul băştinaş, din bătrâna Vatră Străromână, oriunde ar fi aceasta, plânge mocnit şi surd de RUŞINEA pentru HALUL în care a juns! Nu simțiți asta?

Dragii mei conaționali,

A nu şti un adevăr şi a te lăsa la cheremul afirmaţiilor altora, luându-le de bune, nu pare a fi o vinovăţie atât de mare. Poate fi cel mult tratată ca naivitate sau stupizenie pardonabilă. Dar a şti adevărul şi a-l abandona dintr-o lehamite istorică, sau mai grav, printr-o conspirație trădătoare, este o crimă de neiertat. Cazul Basarabia este elocvent. 1812, 1878 sau 1940 sunt acte de cotropire barbară, care prin acţiuni violente și îndelungate au produs distrugerea aproape în totalitate a unei naţii băștinașe ancestrale. Iată de ce, asasinatele în masă de atunci, de mai apoi, şi de curând au fost şi trebuie a fi tratate de noi ca DISTRUGERE DE PATRIMONIU UNIVERSAL ROMÂNESC.

Pentru Noi, IDENTITARII, Idealul ”Basarabia” trebuie să devină o problemă de conştiinţă a românității moderne. Este momentul să învăţam a spune „NU”(!!) banditismului invadatorilor de odinioară, dar mai cu seamă cotropitorilor mentali de astăzi. Dreptul NEAMULUI ROMÂNESC de a FI și a TRĂI ÎMPREUNĂ este unul preeminent, de drept divin. Este dreptul nostru pe care trebuie să-l impunem urmând pilda Înaintașilor, și acest drept nu se negociază cu nimeni!

PENTRU CĂ AVEM O ȚARĂ DE ÎNTREGIT ȘI O NAȚIUNE DE RIDICAT!

Și atunci ne vom spăla de rușinea epigonilor fără de ispravă…

”Trăiască Nația” și ”Sus cu Dânsa”(Eminescu)