Treceți la conținutul principal

Scrisoare deschisa adresata domnului Profesor Vasile Sebastian Dancu

 

Temporar senator si ministru al apararii

 

Domnule Profesor!

 

Viata v-a condus astfel incat in aceste zile sa fiti raspunzator de soarta Tarii….

Viata a facut ca dumneavoastra, un ardelean get beget sa aveti in maini, in aceste momente soarta natiunii noastre…

Nu sunteti nici primul si nici ultimul ardelean invatat care a trebuit sa-si apere Tara…

Si in primul dar si in al doilea razboi invatatorii si profesorii ardeleni si-au dat sangele si viata pentru Tara lor fara ca macar sa clipeasca din ochi…

Da… e drept… acelea erau alte vremuri si decizia i-a privit numai pe ei sau… cel mult pe romanii aflati in plutoanele sau companiile pe care ei le comandau dar… in ceea ce va priveste… lucrurile stau putin diferit…

Dumneavoastra nu comandati un pluton… o companie… nici macar un batalion… dumneavoastra comandati o intreaga Ostire!

Predecesorii dumneavoastra… cei care au luptat in primul sau in al doilea Razboi Mondial au avut o grea misiune… si nu grea prin faptul ca au luptat pentru Glia, Tara si Natia lor ci pur si simplu pentru ca politicienii vremurilor de atunci, neindeplinindu-si menirea au condus Tara astfel incat ei au trebuit sa-si dea sangele si uneori viata astfel incat sa ne poata transmite mostenirea pe care si ei au primit-o de la parintii, mosii si stramosii lor…

Astazi dumneavoastra aveti un alt rol…

Nu va mai aflati in mijlocul flacailor bistriteni impreuna cu care inaintasii dumneavoastra au plecat la Oaste…

Nu va mai aflati in mijlocul invatatorilor si al profesorilor ardeleni… floarea intelectualitatii romanesti… care au pus mana pe arma ca sa apere Ardealul si Tara de cei rai…

Dumneavoastra sunteti chiar acel care trebuie sa pregateasca Tara ca si dupa aceste bicisnice evenimente sa ramana ceea ce este astazi…

Nu pun la indoiala capacitatea dumneavoastra de a face acest lucru dar… pun la indoiala faptul ca veti putea face acest lucru de unul singur…

Contextul international al ultimilor ani ne-a facut sa cam renuntam la Oastea ce mare…

Ne-a facut sa renuntam la a ne pregati tinerii ca in caz de feri Doamne sa fie in masura sa-si apere familiile, neamul si Tara…

Ne-a facut sa ne cam dam pe mana… aliatilor…

Nu zic ca e rau dar… daca se ingorasa gluma si se muta… campul de batalie intre granitele statelor lor… ce credeti ca vor face aliatii…?

Vor veni sa ne scape pe noi sau vor sta acolo ca sa-i scape pe ai lor…?

De-a Bunul Dumnezeu sa nu se ajunga pana acolo…

De-a Bunul Dumnezeu ca megiesul de la rasarit sa ramana in limitele unor oameni normali la cap si sa nu porneasca distrugera Omenirii…

Dar daca… feri Doamne… se intampla…?

Va dati seama ca noi suntem… efectiv la mana aliatilor…?

Va dati seama ca noi nu avem nici cum si nici cu cine sa ne aparam de un… adversar… clasic nu mai vorbesc de… “ursul de la rasarit”…  

Va dati seama cati dintre noi e posibil sa plateasca cu sngele si viata faptul ca politicienii ultimilor trei decenii au fost interesati numai si numai de numarul cifrelor din conturile personale si de numarul sutelor de metri patrati ai vilelor personale de prin cele mai exotice locuri ale planetei…?

Dar si mai mult de atat…

Va dati seama ca Dumneavoastra sunteti cel care are acum raspunderea morala si obligatia de  a pregati aceasta Natiune si aceasta Tara pentru cea mai grea situatie imaginabila?   

Nu cred ca v-ati gandit pana acum la acest scenariu…

Nu cred ca ati avut taria sa abordati un scenariu in care aliatii nostril vor fi nevoiti sa-si vada mai mult de ale lor decat de ale noastre…

Nu cred ca v-ati gandit vre-o secunda la cum ar trebui sa fie pregatita aceasta Natiune si aceasta Tara pentru a-si putea… purta singura de grija…

Domnule Profesor!

Realitatea v-a pus fata in fata cu o situatie extrem de greu de anticipat…

Realitatea v-a pus in fata unei Ostiri total nepregatita pentru asi apara Poporul si Tara…

Realitatea v-a pus in fata unei clase politice total iresponsabile si inconstiente…

Inca nu suntem in ceasul al doisprezecelea si ar mai fi lucruri de facut dar, decizia si hotararea este in mana dumneavoastra…

Noi, veteranii acestei Ostiri… din pacate nu putem face mare lucru…

Eventual sa va sfatuim dupa minte si pricepere sau ne dam sangele si viata pentru Tara noastra exact asa cum au facut si mosii si stramosii nostri…

Dar Dumneavoastra… inca mai puteti face ceva…

E drept ca,in cel mai rau caz, la finalul acestor evenimente foarte multi dintre noi sa nu mai fim dar… Istoria va fi si va ramane ca sa…judece…  si in mod deosebit… sa va judece… pe Dumneavoastra si…actiunile Dumneavoastra…

Domnule Profesor!

S-ar putea ca in aceste momente noi sa fim printre putinii care pot sa va stea alaturi si care chiar sa stie despre ce este vorba si… mai mult decat atat… care sa nu urmarim absolut nici-un beneficiu personal ci doar pe cel al Tarii si al Natiunii noastre…        

  

Gachi David

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Scrisoare deschisa catre aliatul NATO

  Draga NATO! Suntem unii dintre aliatii tai… Chiar daca nu mai suntem in activitate si acum purtam   haina de rezervist noi ne consideram   aliatii tai pentru ca inca mai avem obligatii militare si mai mult ca sigur ca daca incep valurile dinspre rasarit o sa reimbracam haina militara si o sa punem mana pe arma pentru a ne apara si Tara dar si pe tine… Stiu ca iti este cam greu sa-ti amintesti de noi dar sa stii ca ti-am fost alaturi multi ani de zile… Si in Bosnia… si in Kosovo… si in Iraq… si in Afghanistan… cam peste tot pe unde tu aveai nevoie sa arati Lumii ca esti o forta si ca poti impune ordinea si pacea acolo unde iti faci prezenta… Cum nu ne stii…? Eram langa Iosif Silviu Fogarasi si Mihail Anton Samoila cand au fost doborati in Afganistan… Eram langa   Narcis Sonei cand a cazut in Kandahar… Eram langa Sandu Valerica Leu cand s-a stins in Zabul… Eram langa toti camarazii nostri care ti-au dat sangele si viata lor… Lina sa le fie odihn...

2 februarie 2022

  De-a lungul anilor LADPM a incerct sa gaseasca cele mai potrivite metode pentru a constientiza decidentii politici ca au o obligatie morala fata de militari. Indiferent de pozitia acestora… in retragere, in rezerva sau in activitate militarii au dat si dau pentru Tara lor si pentru societate tot ce li se cere si tot ce este nevoie pentru ca acestea sa-si poata duce existenta in conditii optime pentru viata, munca, instruire, odihna, relaxare, intr-un cuvant… existenta societatii sa nu fie perturbata de factori externi sau interni. Evident ca in schimbul acestei sigurante pe care o primeste societatea are niste obligatii fata de categoria militarilor. Istoria ne arata ca din cele mai vechi timpuri societatea romaneasca a stiut cum sa se achite de aceste obligatii, evident ca in functie de contextual contemporan… si a reusit sa lase militarii sa se concentreze mai mult pe problemele de pregatire si de aparare a Tarii, atunci cand a fost nevoie si mai putin pe problemele lor...

Unitatea pensionarilor militari…

  La aceasta ora militarii in rezerva si in retragere, indiferent de zona de provenienta reprezinta cea mai slaba zona a societatii contemporane. De ce spun asta…? Pentru ca in acest moment aceasta categorie a suportat si suporta fara nicio reactie cele mai flagrante nedreptati posibile si nu numai din punct de vedere financiar… Pana acum toate categoriile sociale, fie prin reprezentarea sindicala, fie prin unitatea de breasla au reusit sa determine guvernantii sa nu-si bata joc in ultimul hal de membrii lor asa cum se intampla cu rezervistii militari. De ce se intampla asta… Simplu… Militarii activi au fost constransi prin prevederi legislative, prin amenintari, prin pedepse si nu de putine ori prin mita si manevrare politica sa se tina deoparte de problemele rezervistilor. Asa ca, militarii in rezerva si in retragere s-au trezit singuri intr-un disproportionat razboi cu guvernantii… Si chiar si in aceasta stare tot ar mai fi fost sperante dar… guvernantii inarma...