Treceți la conținutul principal

Mai tii minte...?

 


Salut prietene!

Mai tii minte cand ti-am spus ca o sa dau examen la Liceul militar?

Ai ras de mine si ai ridicat indiferent din umeri...

Chiar am dat...

Dar cand eu invatam pe rupte si alergam de-mi scoteam sufletul ca sa ating baremul tu te-ai dus la Mare...

Ehei... valuri, discoteci, fete, bere rece...

A trecut vara, am dat si am luat examenul...

Am plecat de acasa cu teama in suflet...

Tu ai ramas...

Liceul tau era la o aruncatura de piatra de casa...

Au urmat patru ani...

De chin pentru mine...

De huzur pentru tine...

Eu faceam plantoane... tu dansai in discoteca pana in zori...

Eu ma trezeam dimineata cu noaptea in cap ca sa ies la inviorare tu huzureai in pat, la caldurica pana la pranz...

Eu mergeam in coloana pana la sala de mese unde ma "delectam" cu "balastru", "conducte" si "ceai cu bromura" iar tu stateai in fata frigiderului si nu te puteai hotara ce sa mananci...

Eu priveam in zare asteptand un plic de la prietena iar tu le schimbai la doua trei zile ca de... le aveai la indemana...

Eu invatam, de unul singur, "pe rupte", la toate materiile pentru "bac" si pentru admitere... tu mergeai la meditatie doar la obiectele "de interes" ca doar nu era sa-ti tocesti neuronul cu toate materiile din curricula...

Si a trecut liceul...

Eu am mers la Scoala militara iar tu la facultate...

La mine au continuat plantoanele si inviorarile la "bustul gol" la tine au continuat noptile pierdute prin discoteci si prin baruri...

Eu mergeam la instructie si la trageri tu chiuleai de la cursuri si de la seminarii pentru ca erau si obositoare dar si fara rost...

Eu invatam pe rupte ca sa prind o garnizoana mai acatarii... tu te distrai incontinuu pentru ca aveai postul caldut asigurat de taticu...

Eu am plecat la Baia Mare si locuiam in caminul de garnizoana... tu ai ajuns acasa si ca sa nu stai cu parintii ai tai ti-au cumparat o garsoniera...

Eu am fost mutat la Bucuresti si pentru ca nu mai erau locuri la caminele de garnizoana dormeam in unitate... tie... ti-a luat taticu apartament cu trei camere...

Ne-am casatorit cam la aceeasi vreme...

Eu am primit o permisie de trei zile iar tu ai plecat in luna de miere la Londra...

Eu faceam serevicii de zi aproape zilnic, plecam in aplicatii si poligoane de cateva ori pe luna si deabea imi vedeam sotia iar tu deja te saturasei de stat impreuna cu ea...

Cand mi s-a nascut primul copil eram la Capu Midia iar cand s-a nascut al tau tu ti-ai tinut sotia de mana...

Cand au mers copii nostrii la scoala prima data eu eram la trageri in Ashuluk... tu ai stat in primul rand si discutai cu invatatoarea...

Cand s-au imbolnavit copii eu eram plecat la academie... tu nu te dezlipeai de medicul care ii trata...

Si uite asa au trecut anii...

Viata a fost darnica cu noi...

Am ajuns acum la varsta pensiei...

Si te vad suparat... ma certi ca am "pensie nesimtita"...

Pai o fi corect?

Am avut eu vreo vina ca "taticu" s-a dus intro lume mai buna inainte de a te fi facut director sau altceva ca sa ai... "salarii babane"...?

Am avut eu vreo vina ca la locul de munca ti se cerea punctualitate, corectitudine si eforturi iar tu nu prea erai invat cu ele asa ca le schimbai asa cum schimbai altadata prietenele?

Cum...nu mai esti suparat?

De ce?

A... te-ai inscris in partid si te faci parlamentar?

Bravo tie...

Eu raman doar un biet pensionar militar care o sa-si invete nepotii despre Stefan cel Mare, despre Mihai Viteazul, despre Mircea cel Batran si despre Romania Mare iar in pauze o sa le recit Scrisoarea a III-a si o sa le pun sa asculte Balada...

Cum...?

Tu o sa-mi hotarasti viitorul...?

Din pacate...  asta este... nu intotdeauna lucrurile se intampla asa cum ar trebui sa se intample....

Ce sa-i faci... Soarta...


Gachi David  

     

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Scrisoare deschisa catre aliatul NATO

  Draga NATO! Suntem unii dintre aliatii tai… Chiar daca nu mai suntem in activitate si acum purtam   haina de rezervist noi ne consideram   aliatii tai pentru ca inca mai avem obligatii militare si mai mult ca sigur ca daca incep valurile dinspre rasarit o sa reimbracam haina militara si o sa punem mana pe arma pentru a ne apara si Tara dar si pe tine… Stiu ca iti este cam greu sa-ti amintesti de noi dar sa stii ca ti-am fost alaturi multi ani de zile… Si in Bosnia… si in Kosovo… si in Iraq… si in Afghanistan… cam peste tot pe unde tu aveai nevoie sa arati Lumii ca esti o forta si ca poti impune ordinea si pacea acolo unde iti faci prezenta… Cum nu ne stii…? Eram langa Iosif Silviu Fogarasi si Mihail Anton Samoila cand au fost doborati in Afganistan… Eram langa   Narcis Sonei cand a cazut in Kandahar… Eram langa Sandu Valerica Leu cand s-a stins in Zabul… Eram langa toti camarazii nostri care ti-au dat sangele si viata lor… Lina sa le fie odihn...

2 februarie 2022

  De-a lungul anilor LADPM a incerct sa gaseasca cele mai potrivite metode pentru a constientiza decidentii politici ca au o obligatie morala fata de militari. Indiferent de pozitia acestora… in retragere, in rezerva sau in activitate militarii au dat si dau pentru Tara lor si pentru societate tot ce li se cere si tot ce este nevoie pentru ca acestea sa-si poata duce existenta in conditii optime pentru viata, munca, instruire, odihna, relaxare, intr-un cuvant… existenta societatii sa nu fie perturbata de factori externi sau interni. Evident ca in schimbul acestei sigurante pe care o primeste societatea are niste obligatii fata de categoria militarilor. Istoria ne arata ca din cele mai vechi timpuri societatea romaneasca a stiut cum sa se achite de aceste obligatii, evident ca in functie de contextual contemporan… si a reusit sa lase militarii sa se concentreze mai mult pe problemele de pregatire si de aparare a Tarii, atunci cand a fost nevoie si mai putin pe problemele lor...

Scrisoare deschisa adresata domnului Profesor Vasile Sebastian Dancu

  Temporar senator si ministru al apararii   Domnule Profesor!   Viata v-a condus astfel incat in aceste zile sa fiti raspunzator de soarta Tarii…. Viata a facut ca dumneavoastra, un ardelean get beget sa aveti in maini, in aceste momente soarta natiunii noastre… Nu sunteti nici primul si nici ultimul ardelean invatat care a trebuit sa-si apere Tara… Si in primul dar si in al doilea razboi invatatorii si profesorii ardeleni si-au dat sangele si viata pentru Tara lor fara ca macar sa clipeasca din ochi… Da… e drept… acelea erau alte vremuri si decizia i-a privit numai pe ei sau… cel mult pe romanii aflati in plutoanele sau companiile pe care ei le comandau dar… in ceea ce va priveste… lucrurile stau putin diferit… Dumneavoastra nu comandati un pluton… o companie… nici macar un batalion… dumneavoastra comandati o intreaga Ostire! Predecesorii dumneavoastra… cei care au luptat in primul sau in al doilea Razboi Mondial au avut o grea misiune… si nu grea pr...