Treceți la conținutul principal

Scrisoare catre Natia romana


Dragi compatrioti!
Va scrie unul dintre dumneavoastra...
Unul care inca de copil, sa zicem ca de pe la 13 ani si jumatate si pana acum, sa zicem la aproape saizeci de ani si sper sa mai fie inca cativa, a stat in slujba dumneavoastra...
Nu ma stiti...?
Da, se poate dar chiar daca cei mai multi dintre dumneavoastra nu ma stiti eu tot in slujba dumneavoastra m-am aflat si ma aflu inca...
Pe vremea aceea, adica acum vreo 45 de ani cand am facut acel pas de a ma pune in slujba dumneavoastra aveati mare nevoie de mine...
E drept ca am fost multi cei care am ravnit la a va fi slujbasi dar erati tare pretentiosi...
Ne-ati verificat din tote punctele de vedere... sa fim sanatosi, sa fim buni la sport, sa fim buni la carte, sa fim patrioti si cate si mai cate si la urma m-ati ales...
Eram un copil la aproape 14 ani care am fost ales sa va slujesc toata viata...
Si cand am facut acesl pas mi-ati pus o hartie in fata in care era scris ca eu sa va  apar cu arma in mana si chiar cu pretul vietii iar voi sa-mi asigurati toate cele necesare unei vieti linistite astfel incat eu sa nu am alte griji decat sa ma pregatesc pentru a va apara daca va fi nevoie... si am semnat... dar si voi ati semnat...
Daca ma uit in urma, peste cei peste patruzeci si cinci de ani ce au trecut de atunci nu pot sa spun ca a fost o intelgere prea rea sau prea buna... pot sa spun doar ca eu, copilul de atunci, adultul de mai tarziu si seniorul de acum chiar am luat in serios acea intelegere...
Ce a insemnat acea intelegere pentru mine?
E gru sa cuprinzi in cateva randuri ce a urmat dupa acea semnatura...
O copilarie care a incetat brusc in ritmul pasilor de defilare...
O adolescenta lipsita de libertatea de care v-ati bucurat voi toti...
O tinerete golita de aspiratiile catre viata de huzur a oamenilor de afaceri si a oamenilor politici, aspiratii care nu au lipsit niciunuia dintre voi...
O viata plina de renuntari, de frustrari, de privatiuni, adica de tot ceea ce nu va doreati voi sa aveti si pentru care erati dispusi sa platiti pe cineva...
Si eu mi-am respectat semnatura chiar daca pentru asta a trebuit sa renunt la multe...
Si pot sa spun ca fiecare zi a existentei mele s-a petrecut sub semnul celor trecute in acel contract, fara poticneli si fara renuntare desi nu putine au fost momentele in care privind la viata mea imi dadeam seama ca m-am... vandut pe prea putini bani dar... contractul e contract...
De cele mai multe ori m-ati pus sa fac si multe, multe alte lucruri care nu au fost trecute in contract si le-am facut pentru ca am inteles ca nu are cine sa le faca si am tot asteptat apoi sa recunoasteti si sa rasplatiti acest lucru... si inca mai astept...
Acum ma aflu in partea de incheiere a contractului...
Acum ma aflu in partea in care ceasul biologic ticaie implacabil si ma indreapta catre cifra care ma va scoate din randul rezervei si ma va trece in randul militarilor in retragere...
Ce am vrut sa spun cu asta?
Ca eu m-am angajat, atunci la 13 ani jumate sa va slujesc pana in ultimul moment al vietii mele pentru ca daca Doamne fereste va fi cazul si noi cei aflati la apusul vietii dar inca capabili sa tinem o pusca in mana o vom tine ca sa ne respectam contractul...
Dar voi... voi cei care ati beneficiat de corectitudinea mea in respectarea contractului v-ati tinut partea?
Ati avut grija sa pot supravetui...
Uneori ati dat legi frumoase ca parte a contractului care vi se cuvinea dar de cele mai multe ori mi-ati spus sa mai am un pic de rabdare ca sunt alte probleme mai importante de rezolvat... si eu am avut rabdare...
Iar pe masura ce au trecut anii si vi s-a parut ca eu nu asi mai putea sa va apar asa de bine ati inceput sa cautati in stnga si in dreapta umbrele sub care sa va simtiti mai in siguranta si ati inceput sa dati acolo mult mai mult decat ar fi trebuit sa-mi dati mie si eu nu am avut ce face, a trebuit sa merg inainte...
Si am ajuns acum, in acea parte a vietii in care simti nevoia sa te odihnesti dupa marsul pe care l-ai facut toat viata, in care simti nevoia sa traiesti fara prea multe griji si sa primesti de la cei carora le-ai dedicat intreaga ta viata nu... "marea cu sarea" ci doar ce a fost trecut in acel contract...
Si ce primesti in schimb...
O umilire totala, o viata agitata cu alergaturi prin tribunale dupa acele drepturi trecute in contract si pe care voi nu mai vreti sa mi le dati, o renuntare la odihna binemeritata pentru a iesi in strada ca sa-mi strig indignarea la vederea incorectitudinii cu care ma tratati si tot asa...
Draga Natie romana... noi doi am incheiat un contract pe viata... pe viata mea de altfel si eu l-am respectat tu ce ai de gand?
Stiu ca vei spune in mintea ta ca eu si asa nu mai reprezint mare lucru dar gandeste-te bine ca sunt mii si mii de copii de 14 ani care se pregatesc sa semneze contractul... ca sunt mii si mii de tineri si de adulti care isi respecta contractul si nu cred ca iti doresti sa procedeze si ei asa cum procedezi tu cu mine acum...
Uita-te bine in jurul tau, uita-te bine la ce se intampla in lume, uita-te bine la ceea ce se intampla si gandeste-te ca toi cei cu care ai contract, asa cum ai avut cu mine te-ar putea lasa exact atunci cand iti va fi greu si vei avea cea mai mare nevoie de ei... 

Gachi David         

Comentarii

  1. Așa o fi , numai că toți suntem în aceasta situatie mizerabila.Cine oare ne-a adus aici ?
    Colonelu ?

    RăspundețiȘtergere
  2. Din păcate pentru unii, trecutul nu îl poți nega. Poate doar să încerci să îl ștergi...

    RăspundețiȘtergere
  3. Urmează să public lucruri interesante despre nea Nicu(Rotaru Iulian). Stați aproape!

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Scrisoare deschisa catre aliatul NATO

  Draga NATO! Suntem unii dintre aliatii tai… Chiar daca nu mai suntem in activitate si acum purtam   haina de rezervist noi ne consideram   aliatii tai pentru ca inca mai avem obligatii militare si mai mult ca sigur ca daca incep valurile dinspre rasarit o sa reimbracam haina militara si o sa punem mana pe arma pentru a ne apara si Tara dar si pe tine… Stiu ca iti este cam greu sa-ti amintesti de noi dar sa stii ca ti-am fost alaturi multi ani de zile… Si in Bosnia… si in Kosovo… si in Iraq… si in Afghanistan… cam peste tot pe unde tu aveai nevoie sa arati Lumii ca esti o forta si ca poti impune ordinea si pacea acolo unde iti faci prezenta… Cum nu ne stii…? Eram langa Iosif Silviu Fogarasi si Mihail Anton Samoila cand au fost doborati in Afganistan… Eram langa   Narcis Sonei cand a cazut in Kandahar… Eram langa Sandu Valerica Leu cand s-a stins in Zabul… Eram langa toti camarazii nostri care ti-au dat sangele si viata lor… Lina sa le fie odihn...

2 februarie 2022

  De-a lungul anilor LADPM a incerct sa gaseasca cele mai potrivite metode pentru a constientiza decidentii politici ca au o obligatie morala fata de militari. Indiferent de pozitia acestora… in retragere, in rezerva sau in activitate militarii au dat si dau pentru Tara lor si pentru societate tot ce li se cere si tot ce este nevoie pentru ca acestea sa-si poata duce existenta in conditii optime pentru viata, munca, instruire, odihna, relaxare, intr-un cuvant… existenta societatii sa nu fie perturbata de factori externi sau interni. Evident ca in schimbul acestei sigurante pe care o primeste societatea are niste obligatii fata de categoria militarilor. Istoria ne arata ca din cele mai vechi timpuri societatea romaneasca a stiut cum sa se achite de aceste obligatii, evident ca in functie de contextual contemporan… si a reusit sa lase militarii sa se concentreze mai mult pe problemele de pregatire si de aparare a Tarii, atunci cand a fost nevoie si mai putin pe problemele lor...

Scrisoare deschisa adresata domnului Profesor Vasile Sebastian Dancu

  Temporar senator si ministru al apararii   Domnule Profesor!   Viata v-a condus astfel incat in aceste zile sa fiti raspunzator de soarta Tarii…. Viata a facut ca dumneavoastra, un ardelean get beget sa aveti in maini, in aceste momente soarta natiunii noastre… Nu sunteti nici primul si nici ultimul ardelean invatat care a trebuit sa-si apere Tara… Si in primul dar si in al doilea razboi invatatorii si profesorii ardeleni si-au dat sangele si viata pentru Tara lor fara ca macar sa clipeasca din ochi… Da… e drept… acelea erau alte vremuri si decizia i-a privit numai pe ei sau… cel mult pe romanii aflati in plutoanele sau companiile pe care ei le comandau dar… in ceea ce va priveste… lucrurile stau putin diferit… Dumneavoastra nu comandati un pluton… o companie… nici macar un batalion… dumneavoastra comandati o intreaga Ostire! Predecesorii dumneavoastra… cei care au luptat in primul sau in al doilea Razboi Mondial au avut o grea misiune… si nu grea pr...