Treceți la conținutul principal

Pe vremea mea...



Am spu ca... "pe vremea mea..." pentru ca deja sunt vreo sapte ani de cand am... "agatat pusca in cui" si... sincer...  nu mai stiu cum stau treburile acum...
Poate si acum se procedeaza la fel dar, dupa cum se arata lucrurile imi este foarte greu sa cred...
Pe vremea mea aveam planuri pentru toate...
Eram sef de stat major de unitate de transmisiuni si-mi amintesc ca mai tot timpul aveam cosmaruri...
La inceput, drept sa va spun de frica controalelor...
Cred ca si asta era rolul lor, sa constientizeze tinerii ofiteri veniti din Academie si care credeau ca le stiu pe toate de faptul ca inca nu au terminat scoala si ca mai au mult si bine de invatat...
Cand am vazut cate planuri aveam in mapa de alarma mi-am pus mainile in cap...
Auzisem eu despre ele, pe unele chiar le invatasem in scoli dar despre altele...
Auzi... interventie la calamitati... ce calamitati ca din 77 nu mai fusese vreo zgaltaiala mai acatarii...
Pericol chimic... cred ca era o gluma...
Alerta bacteriologica... alta gluma...
Dar incet, incet mi-am dat seama ca nu era de joaca iar gluma s-a transformat incet, incet in cosmarul meu din fiecare noapte.
Si uite asa am inceput sa fac in minte tot felul de scenarii despre ce ar fi putut sa se intample si despre ce ar fi trebuit sa facem noi ca sa ajungem cu bine la capat...
Si zi de zi planurile au prins contur, oamenii au aflat fiecare despre rolul lor in... angrenajul supravetuirii si periodic, cat de des ne permitea programul faceam fel de fel de antrenamente ca sa ne prinda urgia pregatiti...
Chiar imi amintesc acum ca la vremea aceea aveam o ruda care lucra la o mare intreprindere de stat din Capitala si care raspundea acolo tocmai de problemele cu pricina si care mi-a fost de mare sprijin in intocmirea planurilor si a simularilor si vin iar in zilele noastre si ma intreb... or mai fi oare astfel de planuri pe la intreprinderi, fie ele de stat sau nu?
Am vazut ca dupa 89 au aparut tot felul de legi care obligau bietii oameni sa aiba de toate, ba paza, ba pompieri ba altele de tot felul si nu zic ca a fost rau dar de acest capitol chiar nu s-a mai interesat nimeni?
Am inteles totusi ca la nivelul Guvernului au existat si exista inca structuri cu atributiuni in domeniu cu functii si salarii... considerabile dar oare ce or fi facut pana acum de ne-a prins pandemia asta cam cu... pantalonii in vine?
Or da careva dintre ei cu... subsemnatul dupa ce s-or linisti lucrurile?
O incepe cineva sa-si puna problema revitalizarii acelor planuri care ne pregateau pentru tot ce e mai rau?
Va incepe cineva sa ia scenariu dupa scenariu si sa faca si planuri si antrenamente si sa puna si materialele de trebuinta prin depozite?
Greu de spus...
Un lucru este sigur... ce a fost nu se mai intoarce...
Ca vom putea repune in viata acest domeniu... este posibil dar ca vom putea reda viata victimelor indolentei si a lipsei de profesionalism este imposibil asa ca...
Si stiti de ce cred ca nu a luat nimeni in socoteala acest aspect al problemelor...
E simplu... pentru ca de aici nu prea se putea lua...para-indaratul... ca daca-l luau ramaneau depozitele goale...
Este o vorba neaosa care spune: "Da Doamne mintea romanului cea de pe urma..." si poate noi astia care om scapa de pardalnica de pandemie om reusi sa vedem ce au invatat conducatorii nostrii din ceea ce se intampla in ziua de astazi...
Oricum, noi astia mai trecuti prin viata am putea sa le spunem multe si despre mobilizare... si despre calamitati... si despre pericolele chimice si bacteriologice... si despre multe, multe  altele care pe vremea noastra erau luate in seama... dar... ne intreaba cineva?
       

Gachi David

Comentarii

  1. Pe huhu am citit că astăzi a fost votat în Senat proiectul L120/2020 privind pensiile militare. Unele asociații ar fi depus amendamente pentru tergiversarea aprobării finale. Din ce se spune amendamentele cu pricina ar fi fost respinse și proiectul ar fi plecat spre Camera decizională. Cunoașteți amănunte ?

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Cum s-a dovedit a fi prea mica usa de intrare in Istorie pentru Nica a lui Ciuca...

Istoria are inima larga, consemneaza si pe cei buni si pe cei rai, am putea spune ca deopotriva. O singura categorie de oameni nu si-a gasit, nu-si gaseste si nu-si va gasi niciodata locul in istorie. Bineinteles ca ma refer la anonimi. Acestia sunt uitati de toata lumea si cand totusi cineva isi mai aduce aminte de ei sunt trecuti, invariabil la... si altii... Aceasta este si soarta pe care si-a ales-o si cel mai proaspat ex sef militar al Ostirii romane, un anonim pefect cu o poza color pe peretii ministerului pe care se va aseza praful fara ca vreo privire curioasa sa o mangaie admirativ zicand-si "domnule, asta era OM odata" cum se spune despre cativa dintre cei ramasi in galeria adevaratilor Capi ai Ostirii romane care indiferent de vremuri au stiut sa dea piept cu toti si cu toate numai si numai pentru a tine stindardul Armiei sus, atat de sus incat toti care cautau la el intai faceau o inchinaciune la Bunul Dumnezeu apoi fara sa fie nevoie sa-si coboare privi

Scrisoare deschisa catre aliatul NATO

  Draga NATO! Suntem unii dintre aliatii tai… Chiar daca nu mai suntem in activitate si acum purtam   haina de rezervist noi ne consideram   aliatii tai pentru ca inca mai avem obligatii militare si mai mult ca sigur ca daca incep valurile dinspre rasarit o sa reimbracam haina militara si o sa punem mana pe arma pentru a ne apara si Tara dar si pe tine… Stiu ca iti este cam greu sa-ti amintesti de noi dar sa stii ca ti-am fost alaturi multi ani de zile… Si in Bosnia… si in Kosovo… si in Iraq… si in Afghanistan… cam peste tot pe unde tu aveai nevoie sa arati Lumii ca esti o forta si ca poti impune ordinea si pacea acolo unde iti faci prezenta… Cum nu ne stii…? Eram langa Iosif Silviu Fogarasi si Mihail Anton Samoila cand au fost doborati in Afganistan… Eram langa   Narcis Sonei cand a cazut in Kandahar… Eram langa Sandu Valerica Leu cand s-a stins in Zabul… Eram langa toti camarazii nostri care ti-au dat sangele si viata lor… Lina sa le fie odihna in Ceruri, acolo

MESAJ ADRESAT EXCLUSIV PENSIONARILOR MILITARI, ONORABILI SI DEMNI

CITITI PANA LA SFARSIT...PENTRU CA NU STITI CE PIERDETI!! DISTRIBUITI CATRE PENSIONARII MILITARI DIN AGENDELE PERSONALE, PRECUM SI IN GRUPURILE ACESTORA DE PE PLATFORMELE SOCIAL-MEDIA 1.Sunteți pensionar militar? 2.Apreciați că vă sunt respectate și apărate drepturile? 3.Simțiți că aveți o pensie nemeritată? 4.Sunteți pregătit pentru momentul în care o putere vremelnică, oricare ar fi ea, va distruge sistemul pensiilor militare de stat? 5.Considerați că ar fi benefic să lupte cineva pentru drepturile dvs., astfel încât să aveți asigurată liniștea și confortul anilor de pensie? Daca ați răspuns cu DA la toate întrebările, vă dorim o pensie lunga și multă sănătate. Dacă aveți (și) răspunsuri cu NU și doriti o soluție, vă informăm respectuos că LIGA PENTRU APĂRAREA DREPTURILOR PENSIONARILOR MILITARI, constituită legal în baza Constituției României art. 40 și Legii 502/2004 se regenerează, se reorganizează și își propune să reprezinte unitar și eficient pe membr