Treceți la conținutul principal

Apel, de suflet pentru camarazii mai tineri...



Soarta a facut ca noi, cei trecuti in rezerva in ultimii ani, "contemporani" cu "Oscarul" si cu celelalte sporuri sa avem niste... taloane de pensie destul de bine dimensionate, e drept ca la unii mai marisoare, de... , scoli, functii, grade, responsabilitati iar la altii mai modeste dar lucru cert, mult mai dolofane fata de cele ale celor care s-au grabit si s-au nsacut ceva mai devreme si implicit, au... "rupt lupta" mult mai devreme, fie ca "i-a scos calculatorul", fie ca i-a determinat NATO, fie au considerat ca "un morman" de solde compensatorii le va putea inscrie existenta pe treiectoria rochefelerilor sau a tiriacilor autohtoni.
Asta este clar si fara putere de tagada, mai neclar este ca noi, astia cu taloanele pe masura potrivita unei existente decente ne complacem in ceea ce ni se intampla si nu ne gandim nicio secunda la cei mai de demult si va asigur ca avem toate motivele sa o facem...
Ar trebui sa o facem, in primul rand pentru ca ei sunt cei care ne-au primit pe noi pe poarta Armatei, ei ne-au echipat, ei ne-au instruit, ei ne-au invatat abc-ul dar si esenta vietii militare si ne-au fost alaturi si nu ne-au parasit atunci cand ne-a fost greu iar noi, acum de ce-i parasim la greu?
Temeinic motiv, nu credeti?
Si totusi nu acesta este principalul motiv care ar trebui sa ne rapeasca linistea acordata de dimensiunea talonului de pensie...
Primul lucru la care ar trebui sa ne gandim este ca ei si acum ne mai dau o lectie, adica acum cand sunt colbuiti de ani si de boli ei inca ne invata si ne spun: "Cand am trecut la pensie si pentru noi totul a fost foarte bine. Eram dupa o viata de munca si de renuntari si ni se parea ca talonul de pensie pe care il primeam era exact ceea ce ni se cuvenea dar, din pacate, viata s-a dovedit mult prea cruda fata de pregatirea pe care o aveam noi asa ca, am ajuns ziua de astazi in care taloanele noastre de pensie sunt liliputane fata de cele ale voastre. Aveti grija sa nu patiti si voi la fel!"
Da dragi camarazi de generatie, aici am vrut sa ajung...
Acum ne este bine, la unii dintre noi chiar foarte bine si sigur nu este vina noastra, intamplarea si viata a facut ca lucrurile sa se desfasoare asa dar... cine ne poate garanta ca viata asta parsiva nu ne pregateste si noua acelasi destin?
Cine ne garanteaza ca aceasta clasa politica lipsita de Dumnezeu dar si de bun simt nu va lua o devizie in spiritul multor altelelor luate pana acum si nu va spune ca ce ne trebuie noua taloane atat de mari? Ca ce, nu se poate trai cu un sfert sau chiar cu mai putin ca parintii lor au trait cu mult mai putin si nu s-au plans...
O fi posibil...?
Nu o fi...?
Numai Bunul Dumnezeu stie...
Dar, daca o fi...?
Oare nu ar fi mai intelept din partea noastra sa ne gandim ca ar putea fi?
Ca romanul a fost intelept dintotdeauna si si-a facut iarna car si vara sanie asa ca, n-ar fi bine oare sa incercam sa ne pregatim pentru astfel de moment?
Nu o sa se intample...?
Asta e, ne-am agitat si noi un pic, ne-am mai intalnit unul cu altul, ne-am mai amintit de tineretile noastre comune si... asta e...
Dar daca, feri Doamne se intampla... nu e bine sa ne prinda organizati un pic, stiind unul de altul si gata sa facem ceva cu politicienii cu pricina...
Eu zic ca e mai bine...
Si apoi, nu ne e noua rusine, oameni odata, toti cu frica de Bunul Dumnezeu si cu bun simt sa acceptam in tacere ca fostii nostri instuctori, profesori, comandanti ba chiar camartazi mai in varsta sa fie lasati la cheremul unor politicieni care nu se inchina decat la zeul "ban" si care si-ar vinde si proprii lor  parinti pentru inca un mandat?      
Sincer sa fiu, mie nu-mi pica bine ce se intampla...
Stiu ca multumita Bunului Dumnezeu nu pot sa ma plang nici de dimensiunile talonului si nici de lipsa activitatii dar oare pot eu sa ma uit in ochii generatiilor care m-au primit in Ostire si care m-au educat si pregatit nu numai pentru viata militara ci si pentru adevarata viata stand comod si fara batai de cap in linistea caminului conjugal?
Chiar nu pot...
Voi, cei din generatia mea, voi cei cu talonul corespunzator dimensionat, puteti?
Nu, nu-mi raspundeti acum, va rog mult sa mai chibzuiti un pic si la cele spuse de mine dar si la ce va spune inima si sufletul si veniti sa-mi dati raspunsul pe 18 martie in Dealul Cotroceniului...
Va astept!   

Gachi David

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Scrisoare deschisa catre aliatul NATO

  Draga NATO! Suntem unii dintre aliatii tai… Chiar daca nu mai suntem in activitate si acum purtam   haina de rezervist noi ne consideram   aliatii tai pentru ca inca mai avem obligatii militare si mai mult ca sigur ca daca incep valurile dinspre rasarit o sa reimbracam haina militara si o sa punem mana pe arma pentru a ne apara si Tara dar si pe tine… Stiu ca iti este cam greu sa-ti amintesti de noi dar sa stii ca ti-am fost alaturi multi ani de zile… Si in Bosnia… si in Kosovo… si in Iraq… si in Afghanistan… cam peste tot pe unde tu aveai nevoie sa arati Lumii ca esti o forta si ca poti impune ordinea si pacea acolo unde iti faci prezenta… Cum nu ne stii…? Eram langa Iosif Silviu Fogarasi si Mihail Anton Samoila cand au fost doborati in Afganistan… Eram langa   Narcis Sonei cand a cazut in Kandahar… Eram langa Sandu Valerica Leu cand s-a stins in Zabul… Eram langa toti camarazii nostri care ti-au dat sangele si viata lor… Lina sa le fie odihn...

2 februarie 2022

  De-a lungul anilor LADPM a incerct sa gaseasca cele mai potrivite metode pentru a constientiza decidentii politici ca au o obligatie morala fata de militari. Indiferent de pozitia acestora… in retragere, in rezerva sau in activitate militarii au dat si dau pentru Tara lor si pentru societate tot ce li se cere si tot ce este nevoie pentru ca acestea sa-si poata duce existenta in conditii optime pentru viata, munca, instruire, odihna, relaxare, intr-un cuvant… existenta societatii sa nu fie perturbata de factori externi sau interni. Evident ca in schimbul acestei sigurante pe care o primeste societatea are niste obligatii fata de categoria militarilor. Istoria ne arata ca din cele mai vechi timpuri societatea romaneasca a stiut cum sa se achite de aceste obligatii, evident ca in functie de contextual contemporan… si a reusit sa lase militarii sa se concentreze mai mult pe problemele de pregatire si de aparare a Tarii, atunci cand a fost nevoie si mai putin pe problemele lor...

Scrisoare deschisa adresata domnului Profesor Vasile Sebastian Dancu

  Temporar senator si ministru al apararii   Domnule Profesor!   Viata v-a condus astfel incat in aceste zile sa fiti raspunzator de soarta Tarii…. Viata a facut ca dumneavoastra, un ardelean get beget sa aveti in maini, in aceste momente soarta natiunii noastre… Nu sunteti nici primul si nici ultimul ardelean invatat care a trebuit sa-si apere Tara… Si in primul dar si in al doilea razboi invatatorii si profesorii ardeleni si-au dat sangele si viata pentru Tara lor fara ca macar sa clipeasca din ochi… Da… e drept… acelea erau alte vremuri si decizia i-a privit numai pe ei sau… cel mult pe romanii aflati in plutoanele sau companiile pe care ei le comandau dar… in ceea ce va priveste… lucrurile stau putin diferit… Dumneavoastra nu comandati un pluton… o companie… nici macar un batalion… dumneavoastra comandati o intreaga Ostire! Predecesorii dumneavoastra… cei care au luptat in primul sau in al doilea Razboi Mondial au avut o grea misiune… si nu grea pr...