Precum... frunza in vant...

Ma uitam, asa fara niciun interes in calendar si am observat ca peste cateva zile vom sarbatori 24 Ianuarie...

Mare zi pentru poporul nostru...

Imensa  zi pentru toti cei care inca mai au in piept o inima care bate... romaneste...

Cea mai mare zi pentru noi, militarii acestei Tari care ne tragem radacinile de la Domnul Unirii, Maria sa Colonelul Alexandru Ioan Cuza, cel care a pus bazele Ostirii romane moderne, ostire care de atunci incoace a facut si Unirea, a adus si Independenta Natiei, a aparat granitele strabune in doua razboaie mondiale, s-a luptat cu natura si cu formele de relief ca sa faca si Transfagarasene si Canale Dunare Marea Neagra si Case ale Poporului si chiar sa struneasca granarul din Baragan si din toate celelalte campii manoase ale Tarii.

Da, au fost vremuri grele pentru Tara...

Da, au fost vremuri in care Poporul cauta cu mari asteptari catre Ostire si catre Ostenii sai...

Da, au fost vremuri in care Poporul construia Arcuri de Triumf pe sub care sa treaca ostenii care se intorceau victoriosi din lupta si pe care sa-i imbrace in valuri de flori si de cocared tricolore ...

Da, au fost vremuri in care in fiece urbe se construia cate un monument inchinat ostenilor care s-au luptat pentru Tara...

Da, au fost vremuri cand Poporul construia cimitire pentru eroii Patriei pieriti pe campurile de batalie si unde la toate sarbatorile crestine se savarseau slujbe de pomenire pentru sufletele acestora...

Stiu ca multi dintre noi, daca nu chiar cu totii ne amintm de acele vremuri...

Pe unele le-am trait chiar noi...

Despre altele ne-au povestit bunii si parintii la gura sobei in lungile ierni ale copilariei...

Multe le-am aflat la scoala dar si din cartile de istorie care ne umpleau visele de batalii si de dueluri aprige...

Dar anii au trecut...

Lucrurile s-au schimbat...

Comunistii au fost aruncati la lada de gunoi a istoriei si, din pacate, fara urma de discernamant odata cu acestia au fost aruncate si multe alte lucruri care s-au petrecut in acele vremuri...

Si uite asa a disparut si Patriotismul...

Si uite asa a disparut si Nationalismul...

A ajuns sa-ti fie rusine sa spui ca iti iubesti Tara...

A ajuns sa-ti fie rusine sa te opresti sa te descoperi si sa duci mana la inima atunci cand se canta Imnul National...

A ajuns sa-ti fie frica sa le povestesti nepotilor despre eroii Tarii lor pentru ca modelele cotidiene ale acestora ii indruma mai mult catre spectacole cu manele, catre personalitati imbogatite peste noapte prin inselatorii si jafuri calificate, catre tradatori de Tara si de Neam care din functii eligibile au vandut Tara brazda cu brazda celor care au dat mai mult, intr-un cuvant spre orice altceva decat catre Istoria Nationala, Traditie, Bun simt taranesc, Frica de Dumnezeu si multe astfel de lucruri care ne-au facut o Tara respectata de toti si un popor care de-a lungul istoriei a marcat viata Europei si chiar a lumii.

Ei si acum sa ne intoarcem la Ostire...

Ostirea a fost piatra de temelie a Natiei noastre, a fost stalpul de rezistenta al Tarii in furtunile veacurilor, a fost coloana vertebrala a unui Popor care nu s-a plecat in fata nimanui...

Dar, din pacate toate s-au dus...

Acum Ostirea este... o frunza in vant...

Acum Ostirea este jucata la ruleta de catre politicieni...

Acum Capii Ostirii care erau reprezentativi pentru aceasta au fost inlocuiti cu marionete docile care se pleaca in fata politicienilor fara pic de discernamant numai si numai pentru favoruri personale si pentru bunastarea proprie lasandu-si subordonatii prada disperarii, blazarii si doar cu speranta ca Pacea sa nu fie tulburata pentru ca altfel ei ar fi sortiti pieirii asa cum s-a mai intamplat de altfel de-a lungul istoriei atunci cand politicienii s-au comportat exact cum se comporta cei contemporani iar razboiul a venit si ne-a gasit la fel de nepregatiti cum suntem si acum.

Cat despre onorarea si cinstirea inaintasilor...

Cat despre respectarea fostilor militari incovoiati acum de ani si de greutatile vetii cazone...

Sunt altele mult mai importante de rezolvat de catre societate...

Dragi camarazi, oare mai ramanem mult timp asa, ca... frunza in vant...?

Dragi camarazi, oare ce ar trebui ca sa se mai intample cu noi ca sa ne trezim si sa realizam ce am reprezentat noi pentru aceasta societate si ce primim acum...?

Dragi camarazi, oare vom mai tolera mult ca orice politician sa vina si sa ne umileasca fara nicio retinere si sa faca din noi mingea pentru miutele lor politice?

Liga pentru aprarea drepturilor pensionarilor militari isi face incaodata datoria, trage un semnal de alarma si va cheama in jurul ei pentru ca numai uniti vom putea sa ne aparam drepturile de cei care ne batjocoresc zilnic numai si numai pentru interesele lor meschine.

Va asteptam!   

Gachi David