Astazi este, poate, ziua din an cu cea mai inalta semnificatie si
pentru Tara, si pentru Popor dar si
pentru noi, Ostirea romana.
Am evocat zilele trecute rolul Mariei sale Colonelul
Alexandru Iona Cuza in Cartea de aur a Istoriei Romaniei dar am considerat ca o
datorie de onoare sa ne gandim si astazi la el pentru ca asa cum zilele
Romaniei moderne de astazi i se datoreaza tot asa si Ostirea romana a devenit
ceea ce este astazi, o Armata recunoscuta si apreciata in intreaga lume numai
si numai datorita modernizarii pe care el a initiato.
Asa ca ganduri de mare recunostinta pentru
domnitorul Unirii...
Si fara sa vrei tot astazi te gandesti ceva mai
profund la ce insemna unirea in general si in ce a insemnat Unirea in existenta
Tarilor Romane, Unire care odata pornita de Domnul Cuza si desavarsita in
Decembrie 1918 a pus Romania pe Harta
lumii pe un loc de vaza si poate ca ar fi fost si mai sus daca nu ar fi avut
grija politicienii corupti si vanduti precum Iuda pe arginti putini sa o traga
in jos precum o piatra de moara...
Iar, din pacate nici astzai aceasta "piatra de
moara" nu a incetat sa-si faca simtita prezenta...
Cand tu, un om normal te-ai gandi ca cei pe care
ti-i-ai pus in frunte sa te conduca si sa carmuiasca destinele Tarii ar trebui sa
faca totul ca sa creasca si prestigiul Tarii dar si bunastarea norodului pe
care il pastoresc realitatea dura te trezeste ca un dus rece si-ti pune in fata
imaginea unei Tari divizate intre politicienii cu oamenii lor, primii
intotdeauna la "masa cu bucate" si oamenii simplii care de prea mult
bun simt isi vad de viata lor, de munca lor, de traiul lor de zi cu zi si chiar
de gandurile lor la o viata mai buna care, din pacate din cauza primei
categorii nu vine niciodata inspre ei doar poate catre cei care satui de tot si
de toate se leapada de bunul simt si se indreapta catre tabara
politicienilor...
Si daca asta este imaginea "la zi " a
societatii de ce ar fi imaginea Ostirii diferita...?
Din pacate Ostirea, acea Meca la care se indreptau
dintotdeauna gandurile roamnilor la
vreme de restriste a ajuns un talcioc de functii, de grade si de alte beneficii
cu care s-au cumparat constiinte si care au fost platite de osteanul care a
stat intotdeauna in linia intai pe campul de batalie si care tot timpul s-a intrebat
de ce pretul eroismului lui, sudorii lui, sangelui lui l-au primit altii iar el
a ramas doar cu gandul la o viata mai buna si doar cu acelasi loc din linia
intai...
Din pacate cam asta a fost si inca este soarta
osteanului cu bunul simt taranesc adus de acasa si pastrat la loc de cinste si
in inima dar si in minte...
Dar oricat de mult bun simt ai avea tot iti mai vine
cateodata un gand de a incerca sa schimbi ceva...
Si te uiti si in stanga si in dreapta si vezi multi,
foarte multi ca tine care stau cuminti la... "umbra" initiatilor si
accepta cu seninatate ce li se intampla poate doar cu aceleasi ganduri de
schimbare care te framanta si pe tine si care nu au cum sa schimbe mare
lucru...
Dar daca astazi, de Ziua Unire vine asa, deodata gandul
bun de unire a tuturo oamenilor cu bun simt si gandul asta bun va invinge si
orgoliile, si gandurile rele de marire personala, si inertia, si comoditatea chiar
blazarea si va reusi sa canalizeze toata energia spre binele tuturor... oare
cum ar fi...?
E greu... aproape utopic... dar nu imposibil...
Si apoi... daca nu ne vin astfel de ganduri astazi,
in Ziua Unirii cand o sa ne vina...?
Oameni buni, astazi in Ziua sfanta a Nemului
romanesc, va doresc la toti sanatate, voiebuna si... multe ganduri de Unire...!
Gachi David
Comentarii
Trimiteți un comentariu