Ganduri la sfarsit de an...

O tara in care iti este teama sa recunosti ca esti un patriot sau ca iti vin lacrimi in ochi atunci cand auzi imnul sau un cantec patriotic ori ca iti place branza cu mamaliguta si laptele fiert in tuciul de dupa ce s-a rasturnat mamaliga nu este tara in care am facut eu ochi si in care dadeam si primeam martisoare sau faceam din bostani felinare nu sarbatoream ziua indragostitilor sau halloween-ul...

Odata cu scurgerea anilor si insiruirea evenimentelor ne-am transformat dintr-o Tara cu oameni care ii iubeau istoria si-i cinsteau eroii si cu greu gaseai pe cineva care nu stia de Decebal, de Mircea, de Vlad, de Mihai, de Stefan si de Brancoveni si nu doar ca stiau despre Ei dar erau in stare sa-ti spuna si sa-ti tot spuna mult si bine despre fiecare si despre bataliile duse de Ei si in mod deosebit despre cum le creste lor inima atunci cand vorbesc sau asculta despre Ei... iar acum, odata ce globalizarea si europenizarea a venit peste noi  nu prea mai gasesti oameni care sa fi auzit despre acestia nu sa-ti mai si spuna povesti adevarate despre ei...

Locul Lor in manualele de istorie a fost luat de manelisti celebrii, de milionari de carton, de politicieni vanduti pe bani putini iar toate aste nu au facut decat ca generatie dupa generatie de istorie sa se ocupe doar istoricii iar de eroi sa nu se mai ocupe nimeni decat poate niste politicieni in prag de alegeri pentru ca si voturile celor varstnici care mai stiu si isi mai aduc aminte conteaza, nu...?

Si pentru ca de-a lungul vremurilor ostirea a reflectat intocmai imaginea societatii pe care o apara asa s-a intamplat si Armata nationala...

Am intrat, pot spune de copil in armata pentru ca la paisprezece ani esti mai mult copil decat adolescent dar indiferent cat de mic eram mi-au ramase intacte in memorie imagini de inalti ofiteri care ne conduceau si de "icoane" de profesori care ne luminau si ne invatau cate si mai cate pentru a creste frumos si pentru a fi siguri ca noi odata si odata vom fi in stare sa ne aparam Tara.

Cam asta era si scopul lor dar si al nostru...

Initial am vrut sa enumar niste nume dar mi-am dat seama ca ar fi nedrept pentru ca nu asi avea cum sa-i amintesc pe toti iar omiterea si numai a unui singur nume sigur ar fi o impietate...

Iar noi am crescut...

Si am ajuns in ani de zile sa devenim ceea ce trebuia sa devenim si ani si ani de zile am facut ceea ce trebuia sa facem si toate astea fara sa punem foarte multe intrebari pentru ca cei care ne comandau isi capatasera respectul in ochii nostrii...

Dar, societatea a constatat la un moment dat ca trebuie sa o ia pe alt drum si asa a si facut iar noi, copii in uniforma de ieri adultii cu grade din acele momente de schimbare am actionat exact asa cum am fost crescuti si educati, am actionat pentru Popor si pentru Tara mai bine spus am facut exact ceea ce astepta societatea de la noi sa facem.

Asi minti daca asi spune ca nu ne-am bucurat si noi laolalta cu tot poporul, asi minti daca asi spune ca nu am visat si noi cu ochii deschisi la o societate moderna, complet democratica exact cu auzisem ca era undeva, departe, in acele tari in care democratie era prezenta de zeci si sute de ani.

Dar, din pacate nu prea au iesit lucrurile nici cum a visat societatea si nici cum am visat noi...

De pe nicaieri au aparut unii care si-au arogat dreptul de a fi conducatori...

De nicaieri au aparut poli de influienta care ne-au convertit bunul simt taranesc in marlanie generalizata...

De peste tot au aparut "oameni de bine" care ne-au indepartat de "Dreapta credinta" si de "Frica de Dumnezeu" si ne-au dus catre "mitul banului" si al "averilor facute peste noapte"...

 Si uite asa, peste noapte societatea si-a inversat sistemul de valori iar armata... ce putea sa faca, a facut exact la fel...

Au disparut ofiterii si comandantii adevarati si au aparut "oamenii politici imbracati in uniforma", pe lantul de comanda au inaintat doar nulitatile pentru ca pe oamenii adevarati este foarte greu sa-i manevrezi cum vrei tu, au disparut mintile luminate ale Ostirii si au aparut falsii specialisti cu doctorate obtinute pe cai numai de ei stiute incapabili sa aduca orice bruma de progres si ce este cel mai rau... au disparut oamenii adevarati si au aparut tradatorii de Tara, de Neam si mai ales de camarazi...

Multi dintre noi am crezut ca va veni un moment cand totul va reveni la normal, sau mai bine spus ca prezentul va prelua ceea ce a fost mai bun in viata trecutului si o va creste, o va imbunatati astfel incat sa fie mai bine si pentru noi si pentru Ostire dar si pentru Tara...

Sarmani visatori...

Anii au trecut iar visatorii, ajunsi acum cu plete carunte si cu umerii aplecati asteapta inca un semn de revenire la normalitate...

Din pacate viata a fost si este cruda cu noi...

Cei care au "painea si cutitul" le vor folosi ca si pana acum numai pentru ei si pentru ai lor iar noi, poate singurii patrioti care mai vietuim pe aceste meleaguri ne incapatinam sa asteptam sa ne vina totul de acolo de unde ar fi firesc ca sa ne vina si in ciuda faptului ca au trecut ani si ani fara ca respectivii sa faca ceea ce trebuiau sa faca... noi asteptam si tot asteptam incontinuare si chiar ne luptam impotriva acelor dintre noi carea au inteles ceva mai devreme ca daca nu ne facem dreptate singuri vom ajunge sa parasim aceasta lume doar cu asteptarea si cu speranta in gand...      

Poate ca sunt prea pesimist in cele de mai sus dar cand vezi cum camarzaii tai alaturi de care ai trecut prin zeci si zeci de ani de viata militara au intrat intr-o inertie totala, cand ii vezi cum accepta cu seninatate tote lucrurile rele ce li se intampla zilnic, cand vezi ca indiferent de ce le spune unul sau altul si chiar le demonstreaza cu fapte si imagini stau si contempleaza netulburati... chiar nu prea sunt motive de optimism...

Da-ne Doamne "mintea cea de pe urma..."...   

Gachi David