In prag de mare sarbatoare...

Iarasi cea mai importanta zi din viata romanilor va fi sarbatorita cu fast de clasa politica aflata la putere...

Iarasi militarii vor defila si vor da onorul unora care nu fac decat sa-si bata joc si de ei dar in mod deosebit de inaintasii lor, de cei care au dat Tarii aceasta sarbatoare de 1 Decembrie, de cei care au dus prin vremuri tulburi realizarea lor, au pazit-o, au pastrat-o si le-au predat-o spre chivernisire inteleapta si benefica intregului Popor ..

Si asta dupa ce zile in sir, pe frig, pe ploaie, prin noroi si zloata s-au  antrenat si pregatit ca nu cumva sa fie zgariata retina fina a decidentului politic aflat la tribuna oficiala de o imperfectiune minuscula in cadenta defilarii sau de vreo urma de tina  pe vopseaua proaspata a tehnicii de lupta...

Te-ai putea gandi ca odata cu marea schimbare de acum cateva zile se va gasi vreun pic de dreptate si pentru ostasul roman si pentru cel inca sub arme dar si pentru cel care nu mai are asa de mult timp la dispozitie ca sa-si primeasca cele cuvenite dar... ca mai la toate schimbarile de acest gen dupa ce si-a indeplinit rolul electoral ostasul reintra in anonimat, reintra in umbra si isi accepta cu prea multa usurinta soarta potrivnica pe care i-o confera detinatorul puterii in societate.

Ca ostasul trebuie sa fie si ca este disciplinat face parte insasi din existenta sa pe acest pamant si asa a fost de cand vremea dar asta nu inseamna ca trebuie sa fie umilit, jignit, marginalizat, trimis la lada de gunoi a istoriei si toate astea numai si numai pentru ca el prin insasi formatia sa va respecta intocmai o lege pe care omul politic a facuto tocmai pentru ca stia ca ostasul isi face o onoare din a o respecta... si legea dar si ordinul superiorului astfel incat el, politicianul, la adapostul acestui simt al onoarei inexistent la alte categorii sociale il poate umili fara a se teme prea mult de o reactie potrivnica...

Si, din pacate asa este...

Ostasul roman rabda, asa cum o face de generatii si se preocupa doar de asi face datoria fata de Tara si de Popor si chiar daca, om fiind si el vede cum niste emanati nevrednici ai societatii catarati vremelnic la butoanele puterii isi bat joc de el...

       Dragi camarazi, zilele trecute ne-am invrajbit intre noi pentru cauze care nu ne apartineau...

Ne-am certat, ne-am balacarit ca la usa cortului fara niciun temei poate doar satisfacerea unui orgoliu aflat in suferinta clinica...

Poate totusi unii dintre noi chiar au avut convingerea ca daca tabara pe care au  sustinut-o odata ajunsa la butoane va gasi parghiile pentru a aduce ceva bine si in randurile noastre... si ce bine ar fi...

Dar, din pacate, istoria recenta ne arata ca indiferent de cine ajunge acolo sus, prea putini, sau mai bine spus niciunii nu s-au aplecat cu adevarata intelegere asupra problemelor ostasilor, a celor aflati sub arme dar si a celor din ostea de rezerva.

Ca este sigur asa ne-o demonstreaza realitatea zilei in care noii guvernanti impart tortul bugetar tuturor numai noua nu...

Stiu ca unii vor zice ca poate asa si trebuie, ca Tara este cu mult mai importanta decat un fost ostean aflat acum in prag de... marele drum... si va asigur ca pot intelege si chiar accepta asta dar cand vad drumul pe care il iau feliile proaspat taiate mai ca imi vine sa ma iau cu mainele de cap...

Dragii mei fosti camarazi de viata militara si actuali camarazi in ale pensiei militare, incodata se demonstreaza ca altele sunt interesele celor pe care unii dintre noi i-am sprijinit ca sa ajunga acolo sus... si, din pacate zilele ce vor urma vor veni sa reconfirme acest lucru...

Iar, din pacte, unii dintre noi au facut cu mult mai mult decat o postare partinica pe facebook sau un vot in patratica corespunzatoare, au facut tot felul de angajamente in numele nostru al tuturor si nu cu un scop nobil ci cu interese personale meschine date in fapt chiar de politicienii in care s-au increzut si de la care au acceptat cu nonsalanta functii politice si ... Bunul Dumnezeu mai stie ce...

 Stimati camarazi, incaodata se demonstreaza ca prea putini sunt sefii structurilor noastre asociative care se lupta intradevar cu omul politic pentru interesul celor care i-au inscaunat acolo si, o spun cu un si mai mare regret, prea multi dintre acestia se gandesc numai la propriul interes sacrificandu-si camarazii pentru asta.

In acest moment s-ar impune o analiza obiectiva din partea noastra pentru a discerne ce si cum dar... fiti siguri ca cei in cauza vor gasi si de aceasta data mijloacele pentru a impiedica acest lucru sau pentru a-i denatura corectitudinea asa ca... ramanem incontinuare victimele propiei noastre credulitati si increderi in cei care de fiecare data au stiut sa iasa in fata si intotdeauna au gasit caile si mijlocele pentru a se mentine incontinuu acolo...       

Ce spuneti, a venit oare momentul sa privim cu ochii nostrii?

Ce spuneti, a venit oare momentul sa judecam cu mintea noastra?

Ce spuneti, a venit oare momentul sa intelegem ca numai impreuna putem reprezenta ceva in ochii celor care ne hotarasc soarta?

Ce spuneti, merita oare sa sacrificam un pic din linistea noastra pentru a face acest lucru?

Grele intrebari... dar un raspuns barbatesc, adevarat ne-ar putea scoate din inertia in care a avut grija sa ne afunde clasa politica prin intermediul cozilor de topor din randurile noastre...

Gachi David