Stimati camarazi pensionari militari o sa va cer
ingaduinta de a-mi permite ca in aceste randuri sa ma adresez camarazilor
nostrii mai tineri si chiar daca multi dintre noi se vor regasi in cele
asternute pe hartie sa stiti ca nu este pentru noi ci pentru ei, pentru cei
care astazi fac ceea ce si noi am facut ani si ani la randul, pentru ei, cei
care zi de zi, cu eforturile lor, cu renuntarile lor, cu sacrificiile lor se
straduiesc si de cele mai multe ori reusesc sa tina aprinsa flacara de iubire
de Tara, flacara care ne-a mistuit si pe noi atunci cand eram ca ei si care ne
mai mistuie inca si o sa ne mistuie pana cand nu vom mai fi...
Dragi camarazi inca in activitate...
Ma adresez voua in numele celor care v-au indrumat
pasii in primele zile in care ati imbracat haina militara, cei care v-au fost
colegi mai mari, sefi, comandanti, instructori in licee, scoli, academii
militare, intr-un cuvant a celor care v-au fost alaturi atunci cand cariera
voastra militara a fost la inceput...
Ma adresez voua in numele celor care v-au primit in
primele unitati militare in care ati fost repartizati si care v-au facut
cunostinta cu viata... cazona... cu militaria... cu privatiunile si renuntarile pe care le-a implicat vaiata militara... a celor care v-au fost colegi mai mari si
sefi si comandanti...
Din pacate, noi, cei despre care v-am spus ca v-am
fost alaturi in toata cariera dumneavoastra militara a trebuit la un moment dat
sa facem un pas in spate...
Multi dintre noi pentru ca asa a trebuit, pentru ca
asa a hotarat Natura, pentru ca am ajuns la momentul in care, in ciuda
dorientei noastre personale a trebuit sa schimbam agitatia vietii de militar
activ cu "linistea" vietii de pensionar militar...
Multi dintre noi pentru pentru ca Tara avea nevoie
sa reduca numarul de militari ca sa poata intra in NATO...
Multi dintre noi pentru ca au considerat ca e bine
sa incerce sa faca si altceva...
Si uite asa, dintr-un motiv sau altul noi am ajuns
in aceasta postura, de pensionar militar, postura extrem de onoranta de altfel
dar, din pacate... nu la noi...
La noi, pensionarul militar in loc sa-si vada de
familie, de sanatate si de fostii invatacei si uncenici pe care i-a avut, adica
de dumneavoastra este nevoit sa-si consume bruma de resurese pe care o mai are
pentru a obtine ceea ce i se cuvine de drept si de fapt asa cum, de altfel au
toti pensionarii militari din tarile cu care ne place sa ne comparam...
Da stimati camarazi mai tineri, in loc sa facem ceea
ce ar trebui sa faca unii ca noi, sa vina si sa va impartaseasca din experienta
dobandita in ani si ani de cariera militara, in loc sa-si insoteasca nepotii in
primii pasi in viata, in loc sa-si trateze betesugurile capatate prin poligoane
si prin tabere de instructie, in loc sa... pur si simplu sa se odihneasaca sunt
nevoiti sa se lupte...
Nu ca nu am fi obisnuiti cu lupta, practic lupta
face parte din insasi esenta noastra dar, parca meritam si noi un strop de
odihna dupa o viata de zbucium... si stiu ca multi dintre dumneavoastra stiu
deja ce inseamna acest zbucium si stiu si cat de mult isi doresc un moment de
tihna, un moment in care sa simta ca isi apartin numai lor, un moment in care
iti vine sa lasi totul balta si sa... stai... pur si simplu sa stai...
Da dragi camarazi mai tineri, asta ne dorim si noi
acum, sa stam... fara sa ne gandim la ziua de maine, fara sa ne gandim la ce
vom pune maine pe masa, fara sa ne gandim de unde sa cumparam medicamente mai
ieftine, fara sa ne gandim, cu lacrimi de foc in suflet ca nu avem cum sa-i
cumparam o inghetata nepotului nostru care ne-o cere cu coltului ochiului
inmuiat intr-o lacrima...
Stiu ca o sa spuneti ca deja am devenit patetic si...
stiti ce e culmea, chiar aveti dreptate dar, parafrazand vorba bardului nostru
national..."sa nu dea Dumnezeu cel sfant..." sa ajungeti sa traiti
astfel de momente...
Din pacate aici ne aflam...
Din pacate voi, cei care maine, poimaine, peste
cateva luni sau ani veti ajunge in randurile noastre de asta va veti lovi, cu
asta va veti confrunta...
Stiu ca multi aveti speranta unui grad, a unei
functii mai bune, a unor sporuri mai consistente si chiar asa este, unii le vor
primi... dar... din pacate... "putin vor fi cei alesi" si aproape
niciodata cei care merita...
Va este greu sa credeti si sa acceptati... inca va
aflati in acea perioada a vietii in care speranta si bunacredinta va fac sa
credeti ca traiti niste vremuri normale... niste vremuri in care munca si
sacrificiile sunt recunoscute si rasplatite pe masura, niste vremuri in care
meritrocratia face legea iar "pilele" si "relatiile" sunt niste
sintagme de mult trecute la categoria... arhaisme...
Din pacate nu...
Nu ca nu ar fi normal, ba da, normalitatea asta e
dar si dumneavoastra si multi dintre noi care inca mai viseaza... faceti
abstractie de un singur lucru...
Faceti abstractie de actuala CLASA POLITICA in fata
careia paleste orice tentativa de normalitate, de bun simt, de patriotism, de
credinta Crestina, de adevar...
Nu asi vrea sa credeti ca vreau sa va instig... sub
nicio forma... pentru ca stiu foarte bine ceea ce se petrece in sufletele si in
mintea dumneavoastra dar consider ca este o mare datorie a mea sa va spun ceea
ce tocmai v-am spus...
Noi... "astia mai batranii", acum in al
doisprezecelea ceas am inteles, sau incepem sa intelegem ca de "unul
singur" suntem victime sigure dar pe masura ce reusim sa intelegem, pe
masura ce ne hotaram sa facem ceva impreuna devenim o "tinta" mult
mai greu de anihilat de catre cei care dupa ce s-au catarat pe lupta, credinta,
patriotismul noatru si pe mormintele camarazilor nostrii acum ne privesc de sus
si cauta cea mai scurta cale pentru a ne trimite la lada de gunoi a istoriei...
Oare vom fi de acord cu asta?
Oare vom sta impasibili si vom contempla cum niste
parveniti, niste tradatori de Tara si de neam ne vor sterge din... glosarul societatii?
Se pare ca multi dintre noi... astia mai batrani...
am inceput sa realizam ce ni se intampla si ne-am hotarat sa facem ceva, voi ce
spuneti... a venit momentul?
Daca ajungeti la concluzia ca se impune sa faceti
ceva pentru voi, in primul rand si chiar si pentru noi, in subsidiar... va
asteptam sa sarbatorim impreuna Ziua Armatei Romaniei in Piata Victoriei din
Bucuresti in Sfanta zi de 25 Octombrie...
Nu avem cum sa va promitem rezultate imediate si...
palpabile... dar, cel putin pentru noi, camarazii vostrii mai aproape de finele
vietii va fi un semnal ca nu ne-ati uitat si ca inca mai tineti la noi...
Va asteptam!
Gachi David
Comentarii
Trimiteți un comentariu