Si noi am fost ca dumneavoastra...

Stimati camarazi pensionari militari o sa va cer ingaduinta de a-mi permite ca in aceste randuri sa ma adresez camarazilor nostrii mai tineri si chiar daca multi dintre noi se vor regasi in cele asternute pe hartie sa stiti ca nu este pentru noi ci pentru ei, pentru cei care astazi fac ceea ce si noi am facut ani si ani la randul, pentru ei, cei care zi de zi, cu eforturile lor, cu renuntarile lor, cu sacrificiile lor se straduiesc si de cele mai multe ori reusesc sa tina aprinsa flacara de iubire de Tara, flacara care ne-a mistuit si pe noi atunci cand eram ca ei si care ne mai mistuie inca si o sa ne mistuie pana cand nu vom mai fi...

Dragi camarazi inca in activitate...

Ma adresez voua in numele celor care v-au indrumat pasii in primele zile in care ati imbracat haina militara, cei care v-au fost colegi mai mari, sefi, comandanti, instructori in licee, scoli, academii militare, intr-un cuvant a celor care v-au fost alaturi atunci cand cariera voastra militara a fost la inceput...

Ma adresez voua in numele celor care v-au primit in primele unitati militare in care ati fost repartizati si care v-au facut cunostinta cu viata... cazona... cu militaria... cu privatiunile si renuntarile pe care le-a implicat vaiata militara... a celor care v-au fost colegi mai mari si sefi si comandanti...

Din pacate, noi, cei despre care v-am spus ca v-am fost alaturi in toata cariera dumneavoastra militara a trebuit la un moment dat sa facem un pas in spate...

Multi dintre noi pentru ca asa a trebuit, pentru ca asa a hotarat Natura, pentru ca am ajuns la momentul in care, in ciuda dorientei noastre personale a trebuit sa schimbam agitatia vietii de militar activ cu "linistea" vietii de pensionar militar...

Multi dintre noi pentru pentru ca Tara avea nevoie sa reduca numarul de militari ca sa poata intra in NATO...

Multi dintre noi pentru ca au considerat ca e bine sa incerce sa faca si altceva...

Si uite asa, dintr-un motiv sau altul noi am ajuns in aceasta postura, de pensionar militar, postura extrem de onoranta de altfel dar, din pacate...  nu la noi...

La noi, pensionarul militar in loc sa-si vada de familie, de sanatate si de fostii invatacei si uncenici pe care i-a avut, adica de dumneavoastra este nevoit sa-si consume bruma de resurese pe care o mai are pentru a obtine ceea ce i se cuvine de drept si de fapt asa cum, de altfel au toti pensionarii militari din tarile cu care ne place sa ne comparam...

Da stimati camarazi mai tineri, in loc sa facem ceea ce ar trebui sa faca unii ca noi, sa vina si sa va impartaseasca din experienta dobandita in ani si ani de cariera militara, in loc sa-si insoteasca nepotii in primii pasi in viata, in loc sa-si trateze betesugurile capatate prin poligoane si prin tabere de instructie, in loc sa... pur si simplu sa se odihneasaca sunt nevoiti sa se lupte...

Nu ca nu am fi obisnuiti cu lupta, practic lupta face parte din insasi esenta noastra dar, parca meritam si noi un strop de odihna dupa o viata de zbucium... si stiu ca multi dintre dumneavoastra stiu deja ce inseamna acest zbucium si stiu si cat de mult isi doresc un moment de tihna, un moment in care sa simta ca isi apartin numai lor, un moment in care iti vine sa lasi totul balta si sa... stai... pur si simplu sa stai...

Da dragi camarazi mai tineri, asta ne dorim si noi acum, sa stam... fara sa ne gandim la ziua de maine, fara sa ne gandim la ce vom pune maine pe masa, fara sa ne gandim de unde sa cumparam medicamente mai ieftine, fara sa ne gandim, cu lacrimi de foc in suflet ca nu avem cum sa-i cumparam o inghetata nepotului nostru care ne-o cere cu coltului ochiului inmuiat intr-o lacrima...

Stiu ca o sa spuneti ca deja am devenit patetic si... stiti ce e culmea, chiar aveti dreptate dar, parafrazand vorba bardului nostru national..."sa nu dea Dumnezeu cel sfant..." sa ajungeti sa traiti astfel de momente...

Din pacate aici ne aflam...

Din pacate voi, cei care maine, poimaine, peste cateva luni sau ani veti ajunge in randurile noastre de asta va veti lovi, cu asta va veti confrunta...

Stiu ca multi aveti speranta unui grad, a unei functii mai bune, a unor sporuri mai consistente si chiar asa este, unii le vor primi... dar... din pacate... "putin vor fi cei alesi" si aproape niciodata cei care merita...

Va este greu sa credeti si sa acceptati... inca va aflati in acea perioada a vietii in care speranta si bunacredinta va fac sa credeti ca traiti niste vremuri normale... niste vremuri in care munca si sacrificiile sunt recunoscute si rasplatite pe masura, niste vremuri in care meritrocratia face legea iar "pilele" si "relatiile" sunt niste sintagme de mult trecute la categoria... arhaisme...

Din pacate nu...

Nu ca nu ar fi normal, ba da, normalitatea asta e dar si dumneavoastra si multi dintre noi care inca mai viseaza... faceti abstractie de un singur lucru...

Faceti abstractie de actuala CLASA POLITICA in fata careia paleste orice tentativa de normalitate, de bun simt, de patriotism, de credinta Crestina, de adevar...

Nu asi vrea sa credeti ca vreau sa va instig... sub nicio forma... pentru ca stiu foarte bine ceea ce se petrece in sufletele si in mintea dumneavoastra dar consider ca este o mare datorie a mea sa va spun ceea ce tocmai v-am spus...

Noi... "astia mai batranii", acum in al doisprezecelea ceas am inteles, sau incepem sa intelegem ca de "unul singur" suntem victime sigure dar pe masura ce reusim sa intelegem, pe masura ce ne hotaram sa facem ceva impreuna devenim o "tinta" mult mai greu de anihilat de catre cei care dupa ce s-au catarat pe lupta, credinta, patriotismul noatru si pe mormintele camarazilor nostrii acum ne privesc de sus si cauta cea mai scurta cale pentru a ne trimite la lada de gunoi a istoriei...

Oare vom fi de acord cu asta?

Oare vom sta impasibili si vom contempla cum niste parveniti, niste tradatori de Tara si de neam ne vor sterge din...  glosarul societatii?       

Se pare ca multi dintre noi... astia mai batrani... am inceput sa realizam ce ni se intampla si ne-am hotarat sa facem ceva, voi ce spuneti... a venit momentul?

Daca ajungeti la concluzia ca se impune sa faceti ceva pentru voi, in primul rand si chiar si pentru noi, in subsidiar... va asteptam sa sarbatorim impreuna Ziua Armatei Romaniei in Piata Victoriei din Bucuresti in Sfanta zi de 25 Octombrie...

Nu avem cum sa va promitem rezultate imediate si... palpabile... dar, cel putin pentru noi, camarazii vostrii mai aproape de finele vietii va fi un semnal ca nu ne-ati uitat si ca inca mai tineti la noi...

Va asteptam!                               

Gachi David