Credeti oare...?

Sa nu va treaca prin cap ca o sa va intreb daca dumneavoastra credeti in Dumnezeu.

Credinta noastra, a fostilor militari, in Bunul Dumnezeu nu admite intrebari ci este o axioma... pentru ca in cele mai grele momente pe care le-am trait noi in zecile de ani petrecuti sub Drapelul de lupta al unitatii Bunul Dumnezeu a fost intotdeauna langa noi si ne-a dat puterea sa trecem peste tot si peste toate cele pe care le-am avut de patimit si de depasit pentru a putea raporta ca "Misiunea a fost indeplinita!".

E drept ca au mai fost langa noi si aceiasi loiali camarazi care nu ne-au lasat niciodata la greu si care, din pacate sub povara anilor, a problemelor de sanatate, a greutatilor financiare, a problemelor de familie s-au instrainat de noi si unii de altii, s-au indepartat camarad de camarad, s-au indepartat camarazii care manuiau acelasi tanc, s-au indepartat camarazii care care impreuna lansau racheta sau faceau tunul sa trimite obuzul la obiectiv, s-au indepartat cei care faceau avionul sa se ridice de la sol sau vedeta sa se lupte cu valurile, s-au indepartat cei care de cele mai multe ori singuri in misiunile lor de nimeni stiute ne protejau pe noi ceilalti, s-au indepartat cei care impreuna prindeau tintele pe IOC-uri sau cei care faceau posibil trimiterea ordinelor prin eter... 

Da, din pacate viata noastra de dupa... viata militara activa ne-a indepartat unul de altul...

Si uite acum a sosit momentul in care sa va intreb:

Credeti oare ca avenit momentul sa fim iar impreuna?

Credeti oare ca a venit momentul sa aratam acelei clase politice care in ultimii treizeci de ani a creat toate acele conditii care au condus la instrainarea noastra, a camaradului de camarad... ca nu ne-a dovedit in totalitate?

Ca in ciuda anilor, ca in ciuda problemelor de sanatate, ca in ciuda lipsurilor de tot felul noi am ramas cu acelasi suflet?

Ca in ciuda tuturor lucrurilor pe care ni-le-au facut, tocmai pentru a ne indeparta din prim-planul societatii nu au reusit sa ne suprime spiritul camaraderesc?

Ca indiferent la cate umilinte ne-au supus noi am ramas aceeasi militari care atunci cand auzeau ca un camarad este in nevoie lasau totul pentru a-i sari in ajutor...

Si acum va intreb pe voi, politicienii responsabili de tot ceea ce ni s-a intasmplat si ni se intampla, noua, militarilor...

Credeti oare ca noi, acesti oameni ai armelor aproape invinsi de implacabila trecere a timpului ne vom lasa infranti de o clasa politica in putrefactie care a reusit ca in treizeci de ani sa faca din singura Tara din lume FARA DATORIE EXTERNA cel mai mare exportator de materie cenusie...?

Credeti oare ca noi, cei care am aparat aceasta Tara cu sufletele si cu inima de tot ceea ce i-ar fi putut stirbi teritoriul si independenta vom mai putea sta mult timp impasibili si sa urmarim cum voi, niste politicieni verosi o vindeti si ne vindeti...  la bucata pe preturi de nimic doar pentru a va umple buzunarele sau pentru a sluji un stapan strain...?

Si cat mai credeti voi ca vom fi divizati si invrajbiti intre noi asa cum ati putut sa ne faceti prin intermediul cozilor de topor pe care ati reusit sa le infiltarti printre noi?

Si chiar credeti ca cei peste o suta si ceva de mii de militari nu vor intelege odata si odata ca de-a lungul istoriei acestei Tari inaintasii lor erau cei care dictau bunul mers al lucrurilor in societate si ca ei erau cei care nu lasau harparetii politicieni sa se infrupte fara masura din bunul comun?

Credeti ca acest moment este asa de indepartat incat nu mai aveti nicio limita?    

E greu de crezut ca vom primi un raspuns de la clasa politica ce ne conduce...

Dar... dragi camarazi revin si va intreb...

Credeti ca poate fi ziua de 25 Octombrie 2019 ziua in care fiecare dintre noi vom putea trece peste problemele de sanatate cu care ne confruntam, ca vom putea trece peste lipsurile cu care ne confruntam de multi ani, ca vom putea trece peste orgoliile noastre de fosti sefi, ca vom putea trece peste tot ceea ce ne-a tinut departe unul de altul, departe de camarazii nostrii de arme, departe de toti cei cu care odata eram "ca fratii", departe de toti cei pentru care ne-am fi dat si viata pentru a o salva pe alor?

Da, a venit un astfel de moment...

Da, a venit momentul in care cei care ne hotarasc soarta sa inteleaga ca nu au reusit sa distruga in totalitate spiritul militarilor in rezerva si in retragere care au jurat sa-si  apere Tara chiar cu pretul vietii lor si care chiar o vor face atata timp cat Bunul Dumnezeu o sa-i ingaduie pe acest sfant Pamant.

Da, a venit momentul in care sa ne adunam umar langa umar exact asa cum stateam acum multi ani si nu neaparat pentru a ne lupta cu ei, nu neaparat pentru a le face rau ci pentru a le arata ca spiritul nostru este inca viu si ca va fi viu tot atata timp cat vor mai fi printre noi militari adevarati care nu se vor lasa infranti de actiunuile iresponsabile intreprinsde de clasa politca actuala sau de niste avansari si decorari false venite ca mita din aceeasi directie.

Credeti oare ca vom putea da, impreuna, acest semnal pe 25 Octombrie 2019 in Piata Victoriei?                  

Gachi David