Gradina Maicii Domnului…

Ca avem o Tara uimitoare nu mai surprinde pe nimeni si nu degeaba a fost supranumita “Gradina Maicii Domnului” de multi, de foarte multi dintre cei care au venit sa o viziteze, ultimul fiind chiar Papa de la Roma, stalpul Crstinatatii, poate cea mai cunoscuta si indragita personalitate a zilelor noastre si am convingerea ca nu a spus-o doar de complezenta ci pentru ca, chiar a reusit sa vada si sa inteleaga…

Din pacate cei care desi au vazut-o zi de zi din momentul nasterii lor pe aceste locuri fie s-au obisnuit cu ceea ce vad si nu li se mai pare nimic iesit din comun fie nu au mai vazut si alte locuri din lume mult mai putin binecuvantate ca sa aiba termen de comparatie.

Si cel mai rau si pentru Tara dar si pentru noi ceilalti este ca tocmai acestia s-au inghesuit in fata ca sa ne conduca si pe noi dar si Tara si pentru ca desi vad foarte bine dar nu inteleg ne-au vandut si ne vand bucata cu bucata, pe bani putini la primii care vin si care cer…

Vanzatorii autohtoni au o teorie proprie, multi, putini banii veniti fara munca sunt bineveniti iar daca reusesti sa-i iei fara sa fii prins, te-ai aranjat si tu si ai tai, chiar pentru mai multe generatii. Si atunci mai are rost sa-ti pui intrebari existentiale… nicidecum…

Cumparatorii veniti de aiurea au avut la noi o sarcina usoara… altfel spus nu prea au fost nevoiti sa-I caute ci au venit singuri pentru ca mai toti vanzatorii au un simt al mirosului foarte bine dezvoltat, mai ales cand este vorba de bani…

Iar noi ceilalti, noi cei crescuti in spiritual iubirii de Tara, noi cei care vedem, intelegem si admiram zilnic minunile Gradinii Maicii Domnului noi ce facem?

Din pacate nu facem mare lucru, in afara de faptul ca pe ici pe colo unii dintre noi mai striga in gura mare despre hotiile evidente, strigate pe care de altfel nu le ia nimeni in seama, stam si contemplam negotul.

Si uite asa s-au dus toate…

Au plecat padurile, culmea, preponderant intr-o tara in care nimeni nu are voie sa taie un copac.

Au plecat gazele din Marea Neagra in tari care niciodata nu au avut astfel de zacaminte.

A plecat petrolul in cele patru zari mai mult pe degeaba.

Au plecat mai toate resursele noastre minerale fara ca noi sa ne alegem cu ceva.

Granele pleaca direct de pe camp dar revin nu peste mult timp in produse de proasta calitate cu care noi ne hranim pe noi si pe ai nostrii.

Bruma de animale pe care le mai crestem tot intracolo pleaca iar noi primim carnuri congelate de zeci de ani de zile si pesti crescuti in ape toxice de ne intrebam cu totii mirati de ce gem spitalele oncologice.

Si cel mai dureros este ca au plecat multi, foarte multi romani, oameni nascuti, crescuti si educati aici, oameni in care Tara isi pusese toate sperantele sale de mai bine si care au plecat cu iluzia unei vieti mai bune pe care poate doar o infima parte dintre ei au gasit-o dar chiar si acestia se uita suspinand lung, inapoi catre Gradina Maicii Domnului.

Iar daca au fost lucruri pe care nu au avut cum sa ni le ia si sa plece cu ele au gasit alta solutie, ni-le-au luat pe nimic si ni le dau inapoi pe bani grei… si uite asa am ajuns sa le platim si apa noastra si curentul electric produs de noi chiar si aerul pe care il folosesc companiile lor telefonice si de televiziune si asta ca sa nu mai vorbim de munca romanilor nostrii pe care ei ar trebui sa o plateasca cu bani grei dar pe care ei o iau aproape pe degeaba iar noi ne bucuram ca primim ce primim fara sa fim nevoiti sa plecam undeva departe.

Si uite asa Maica Domnului sta undeva in Ceruri si varsa lacrimi amare pentru cei pe care i-a lasat sa traiasca in Gradina Ei, natiune binecuvantata cu munti, cu dealuri, cu campii, cu rauri, cu mare, cu litoral,cu subsoluri bogate, cu paduri, cu grane, cu animale, cu oameni frumosi si destepti dar care fie nu au stiut sa vada si sa aprecieze ce au fie au privit cu indiferenta cum cei mai rai si mai hapsani

dintre ei s-au bulucit catre parghiile puterii de unde nesatui au vandut cat au putut pe cativa arginti.

Ne intrebam acum multi dintre noi daca se mai poate face ceva sau mai bine spus daca nu este prea tarziu ca sa mai facem ceva si raspunsul ne vine cu mare greutate si aproape imposibil de acceptat ca nu, mare lucru nu mai este de facut cei care au avut de cumparat au cam ajuns stapani la noi acasa iar cei care au vandut s-au vazut cu sacii in caruta si-si vad linistiti de zilele imbelsugate dar Maica Domnului nu se poate impaca cu gandul ca cei care traiesc in Gradina Sa sa fie sclavi, sa-si duca zilele in chin si jale si sigur la un moment dat ne va da intelepciunea de care avem nevoie pentru a ne face singuri dreptate.

Marea intrebare este insa… noi care am privit cu ingaduinta si am tolerat cu nepasare sa fim mintiti si furati la noi acasa o sa mai apucam acele timpuri…?

Gachi David