Un ochi rade... un ochi plange...

Nu asi fi vrut sa fiu astazi in... pielea ochilor mei...

O sa spuneti ca deja am inceput sa dau vadite semne de deranj serios la... mansarda dar stati un pic, stati sa va dumiriti si dupa aceea o sa aveti tot dreptul sa ma trimiteti sa ma caut...

Astazi, ca orice pensionar militar care se respecta am plecat dis de dimineata de la domiciliul personal si m-am indreptat, catinel, catinel cu pas nu prea alert catre sediul Ministerului Apararii Nationale... E drept ca drumul imi era foarte cunoscut ca doar l-am mai batut ani buni in vremurile alea in care primeam solda pe statul de plata nu pe talon de pensie ca acum dar astazi am simtit asa, o incarcatura aparte care, sincer va spun mi-a dat asa niste fiori cum am mai simtit poate in prima zi in care dupa ce mi-a iesit ordinul de mutare m-am indreptat catre minister. Stiu ca o sa ma intrebati ca de ce, asa ca nu o sa va las prea mult sa asteptati si o sa va spun... Astazi Liga din care fac si eu parte a organizat, pentru prima data, asa, de capul ei o manifestare stradala impotriva decidentilor politici si militari care, prin deciziile lor anapoda ne-au transformat zilele in cea mai neagra perioada a vietii noastre de militar. E drept ca pana acum Liga a mai participat la astfel de activitati dar astazi aveau loc mai multe premiere pentru noi, in primul rand, asa cum am mai artatat Liga venea singura in fata pensionarilor militari si ii convoca la o activitate de protest, apoi aceasta activitate se desfasura pentru prima data in fata sediului Ministerului Apararii Nationale locul de unde pornesc toate... nefacutele la adresa pensionarilor militari si nu in ultimul rand Liga a chemat la pichetare multi, foarte multi pensionari militari din Tara dar si din Bucuresti.

Ei, vedeti ca am avut dreptate... emotiile erau inerente si de ne ocolit...

Am ajuns si ochiul a inceput sa rada...

Si stiti de ce, pentru ca a vazut cum incet, incet au inceput sa curga din toate directiile siruri de pensionari militari astfel incat la ora 9.30 cand dl gl. Nicolae Gropan, imbracat in uniforma sa de general a dat onorul la Drapel si s-a intonat Imnul de stat au luat instinctiv pozitia drepti, s-au descoperit si au dus mana spre inima binisor peste o suta de pensionari militari...

Iar cand l-a mai vazut si pe colegul meu de clasa din Liceul Militar de la Campulung Moldovenesc, Danut Ilinca din Bacau care imobilizat de o boala crunta intr-un scaun cu rotile a venit dis de dimineata ca sa nu piarda momentul onorului la Drapel ochiul radea pe deplin...

Si s-a mai bucurat cand a vazut ca au venit alaturi de noi si camarazii din ministerele de interne si justitie care chiar daca au haine de alta culoare au sangele kaki, asa cum il avem si noi, infanteristi, aviatori, tanchisti, marinari, rachetisti, de-a valma...

Da, oameni buni, mare motiv de bucurie pentru ochiul meu...

Ei, dar dupa ce s-au mai linistit putin lucrurile am simtit o dara fina de caldura pe obraz si atunci m-am oprit in loc sa vad ce s-a intamplat si ce credeti ca am vazut... celalalt ochi a inceput sa planga...

Si credeti ca mi-a fost usor sa-l linistesc? De loc...

L-am intrebat ce este si printre lacrimi mari si fierbinti mi-a spsu totul...

Si da, chiar are dreptate...

Pai vin zeci de camarazi din toata Tara, din Moldova, din Oltenia, din Dobrogea, din Muntenia de peste tot, toti treziti cu noaptea in cap, aproape toti in mana stanga cu o sacosica plina de medicamente si cu o sticla de apa, unii chiar cu bastonul dupa ei, toti cu ochii umbriti de nesomn si de suparare si porniti de cu noapte de prin gari si autogari de la sute de kilometrii ca sa fie alaturi de noi in lupta pentru drepturile ce ni se cuvin si care ne-au fost furate iar pensionarii militari, mii si mii din Bucuresti nici macar nu au catadicsit sa-si faca plimbarea zilnica ca sa-si ia ziarul de la chioscul din fata Postei Puisori ca poate ne vedeau din greseala si veneau si ei alaturi de noi...

Da, cam are dreptate ochiul asta al meu...

Si stiti ce mi-a mai spus?

Mi-a spus ca a citit o gramada de prostii pe facebook...

Evident ca prima mea reactie a fost ca... de ce citesti toate prostiile... dar din politet l-am ascultat si iar a trebui sa-i dau dreptate, sa vedeti ce mi-a spus... Mi-a spus ca presedintii marilor structuri asociative ale militarilor in rezerva si in retragere proveniti din acelasi minister cu noi le-au zis membrilor lor ca ei nu sunt contra, si ca le recomanda membrilor "care nu au ce face miercuri intre orele 10 si 11 sa mearga la sediul ministerului ca au unii miting..". Si stiti ce mi-a mai spus, ca un presedinte... istoric al unei mari asocieri de pensionari militari a fost foarte dornic sa vina si aici recunosc ca nici ochiul meu plangacios nu a fost in stare sa ma dumireasca daca dorea sa vina singur sau cu toti membrii sai dupa el dar ca nu poate veni daca nu vede cu ochii lui... "aprobarea Primariei Capitalei pentru pichetare... "

Da, aici m-a prins, pentru nici eu nu am inteles de ce dar chiar sa incepi sa plangi pentru asa ceva...?

Ei bine, il cred, e un ochi mai sensibil...

Si mi-a mai povestit de un mare proroc oltean, "patron" de blog cazon care deja face tot felul de profetii apocaliptice legate de aceasta Liga a pensionarilor militari necajiti care si-a permis sa se infiinteze, ba chiar sa se reinfiinteze, sa activeze si chiar sa faca lucruri fara a-i cere aprobarea dumnealui sau macar la celelalte structuri asociative care in corpore muncesc la greu pentru bunstarea presedintilor lor...

Ei da, m-am convins, ambii mei ochi au dreptate si sincer va spun ca nu am gasit argumente sa ma iau la harta cu ei asa ca i-am lasat in legea lor si am venit in fata dumneavoastra sa va povestesc cum eu, om serios a trebuit sa ma inclin in fata evidentei si sa accept ca... da, in aceasta situatie intradevar, un ochi rade si altul plange...            

      

Gachi David