Un martie... cutremurator...

Ma uitam zilele trecute peste gandurile mele pe care le-am adus in fata dumneavoastra in ultima vreme si am constatat ca, din pacate m-am referit cu precadere la militarii proveniti din Ministerul Apararii Nationale, de, e putin scuzabil ca de acolo provin si eu dar ar cam fi cazul sa trec peste asta si sa aduc in discutie si pe ceilalti pensionari militari proveniti din alte structuri pentru ca si ei au aceleasi suferinte cu noi toti si mai mult de atat, multi dintre ei sunt membrii ai Ligii noastre asa ca...

O sa incep cu camarazii nostrii de la Protectia civila care si-au aniversat de curand ziua infiintarii, pentru ca din 28 februarie 1933 de cand Regele Carol al II-lea le-a aprobat primul regulament de functionare si pana astazi ei au stat permanent de veghe ca sa ajute populatia Tarii sa se lupte cu necazurile si urgiile pe care din cand in cand Mama Natura vine sa le arunce asupra noastra ca semn al faptului ca s-a saturat de rautatile pe care oamenii le fac zi de zi asupra ei.

Da, un "La multi ani!" din inima pentru camarazii nostrii si cele mai calde multumiri pentru linistea pe care ne-o aduc in suflet la gandul ca ei sunt acolo si ca vegheaza si daca feri Doamne vine napasta ei vor sari si ne vor intinde o mana ca sa ne scoata din necaz.

Constatam zilele trecute ca odata cu apropierea de 4 martie mai toata lumea isi aduce aminte de aceasta categorie de militari si se intreaba daca la o adica au tot ce trebuie ca sa intervina daca e cazul si vine fiecare si-si da cu parerea si spun si tot spun pana cand se scurg aceste zile si apoi intra totul in uitare iar daca toti ii uita pe ei, pe cei care sunt asteptati sa sara la necaz va dati seama ca despre cei care au lucrat o viata in acel sistem si care, urmare a trecerii anilor au trebuit sa se retraga la o binemeritata pensie nu se mai gandeste nimeni...

Si uite asa pensionarii militari proveniti din Protectia civila in loc sa stea si sa-si oblojeasca ranile si vatamaturile capatate in lupta cu apele, cu zapezile, cu cutremurile si cu alte urgii cu care ne mai pedepseste Natura din cand in cand sau sa stea la caldura sobelor si sa povesteasca la nepoti despre vietile pe care le-au salvat de la o moarte naprasnica ei trebuie sa umble prin tribunale sau sa iasa in strada ca sa se lupte pentru niste drepturi legale pe care decidentii politici de azi considera ca nu mai este cazul sa le primeasca.       

Da, acei politicieni care nu sunt in stare sa faca nimic pentru cei multi ci numai pentru ei si ai lor vin si hotarasc soarta unor oameni pentru care viata lor este pusa aproape zilnic in cumpana si asta ar mai fi cum ar mai fi ca tot militarul a jurat cu pretul vietii dar inchipuiti-va cum actioneaza un astfel de militar cand stie ca gospodaria lui e acoperita de ape sau cand peretii casei lui au inceput sa se pravale iar el trebuie sa plece la datorie ca sa scoata alta lume din necaz...

Vin acum si va intreb oameni buni cati oameni politici dintre cei care se plimba zilnic pe ecrane ii vedeti in stare de asa ceva? Cati dintre vajnicii nostrii parlamentari ar fi in stare sa-si lase familia in suferinta si sa vina sa va intinda o mana la nevoie... ?

Da, cred ca e cam scurta lista...

Pai daca asa stau lucrurile si stim toti ca chiar asa stau lucrurile, cum vii tu mai omule politic sa-ti bati joc de acesti oameni? Cum vii tu si le amarasti bruma de zilele ramase dupa ce ceas de ceas s-au luptat cu toate relele ca sa-ti fie tie bine si sa te poti tu lafai in jilturile capitonate din parlament si sa poti iesi in fata tuturor si stergandu-te de sudoare cu dosul mainii sa spui ca ai reusit sa inalturi toate efectele inundatiei sau ale cutremurului de parca daca ai stat cu fundul lipit de scaun si ai dat din maini le-ai facut tu pe toate nu bietul amarat plecat cu zilele de acasa, prost echipat, prost dotat, prost platit si care face fata la toate doar cu inima si doar cu vointa de a face bine la semeni...

Da omule politic, in comparatie cu acesti semi-zei tu esti un gunoi, o pleava care se duce asa cum o sufla interesele partinice si care face ce face si din patru in patru ani se asterne peste aceleasi fotolii din Casa Poporului...

Dar stii ceva, poporul vede, poporul stie si nu cred ca o sa te mai ingaduie mult timp iar daca tu nu vei intelege cat mai curand ca acesti oameni sunt cei care la nevoie vor veni sa te scoata si pe tine de sub daramaturile imensei vile in care salasuiesti s-ar putea ca la acel moment de cumpana sa faca si ei ba o greva, ba o pichetare, ba un mars sau vreun miting, adica orice altceva decat sa vina si sa-ti dea tie zile...

Dar stii ceva? Stai linistiti ca acesti oameni nu sunt in stare de asa ceva pentru ca daca ar fi ar insemna ca sunt si ei ca tine...      

Gachi David