Politica pașilor mărunți…
De câteva zile, a început pe acest grup și nu numai o adevărată furie.
Toata lumea vrea ca peste noapte să se rezolve absolut toate problemele care ne-au măcinat existența nouă, pensionarilor militari, în ultimii ani.
Toți au început să-și aduca aminte și de Ponta care a amânat aplicarea Legii 223 până la Calendele grecești și de Cioloș cu guvernul lui cu tot care a profitat de indecizia lui Ponta și a făcut franjuri Legea 223 și de Olguța care ne-a „băgat în gura târgului” mai ceva decat Boc cu „pensiile lui nesimțite” ba chiar și de iubiții nostri judecători care interpretează prevederi legale „cum le vine” de te trezești că, din doi colegi aflați în situații identice, unul primește câștig de cauză la Botoșani iar celuilalt i se respinge acțiunea la Constanța sau București de-ți vine să te iei cu mâinile de păr… e drept că cine îl mai are…
Și uite așa, vorba cântecului, amintirile revin iar bieții pensionari militari au început să se uite la acest Consiliu consultativ, care de abia s-a aprobat, unii ca la o continuare a listei rușinii cu Ponta, Cioloș, Olguța și cu tot neamul lor, exprimându-și convingerea că acesta nu este decat un „loc de dat cu capul” cum s-a exprimat mai ieri un camarad mai hâtru și cu o vastă experiență existențială, sau o altă structură plina de obedienți care de-abia așteaptă să se întoarcă ministrul cu spatele „ca să se poată ei repezi și să-i amprenteze bucile cu buzele”, am citat un alt coleg la fel de hâtru și de experimentat… In schimb o altă categorie de pensionari militari, ceva mai binevoitori față de subiect au început să întocmească liste cu revendicări, cu propuneri care de care mai utilă pentru noi toți ba chiar cu proiecte de legi care să vină și să schimbe peste noapte totul, astfel încât „să fie bine ca să nu fie rău” și tot așa…
Un singur lucru este general valabil, nimeni nu a pus mâna pe telefon să sune și să întrebe – Măi oameni buni, voi ăștia cărora v-a trecut prin cap aceasta găselniță cu consiliul ăsta de ne-a pus pe toți pe jar, la ce v-ați gândit când v-ați dus acolo și v-ați zbătut pentru înființarea lui, ba mai mult cum ați făcut de ați reușit că de ceva vreme nu prea a mai reușit nimeni să facă ceva palpabil pentru amarâții ăștia de pensionari militari?
N-ai să vezi…
Nimeni nu sună că ... de, nici nu vor să pară…neinformati și să se facă cumva de rușine și apoi știu ei mai bine cam despre ce e vorba, nu-i așa? De altfel am văzut mai sus cam cum gândesc dumnealor…
Ei și cu toate că nu a întrebat nimeni, eu o sa încerc pe scurt să vă spun cam ce a fost în capul nostru atunci cand ne-am înhămat la crearea acestui consiliu…
Totul a pornit de la concluzia normală și firească, de altfel, că aproape 90% din problemele care ne chinuie nouă zilele de pensionari militari se leagă de „bunavoința” colegilor noștri mai tineri, așa zișii specialiști din minister care se afla în imediata apropiere a ministrului și care îl consiliază despre cum e mai bine să nu-i prea bage în seamă pe pensionarii aștia militari că și așa „le au mari” și că oricum „și-au cam trăit traiul și și-au cam mancat mălaiul” și că dacă tot e nevoie să se taie de undeva, să se taie de la ei ca oricum nu au cum să facă nimic pentru că sunt mult prea orgolioși și avizi dupa măriri și după firimituri și sunt împărțiți în zeci și zeci de grupuri și grupulețe de nu le mai știe nimeni socoteala și uite așa, dragi camarazi, noi ne luptam cu… inerția prin față pe la Avocatul poporului, prin față pe la Parlament, prin față pe la Guvern, prin tribunal, pe când adevaratul nostru dușman se afla în curtea ministerului nostru și, din păcate nu am cum să nu recunosc, nu este ministrul…
Ei și pornind noi de la această realitate ne-am gândit ce se poate face ca să îndreptăm lucrurile și uite așa ne-a venit ideea unui instrument aflat în interiorul ministerului care să nu le mai dea voie iubiților noștri foști învătăcei și subordonați să-i prezinte ministrului mereu și mereu aceeași „vacă de muls” adică pensionarii militari, iar daca or să o mai facă, instrumentul cu pricina să vină și să le dea peste „gheruțe” ca să și le tragă înapoi, să-și puna mințile la cotribuție și să găsească alte soluții pentru rezolvarea problemelor, căci sigur se pot găsi dacă chiar îți dorești…
Și uite așa am sperat noi că vom reuși să facem un pic de bine pentru noi toți, pentru pensionarii militari… E drept că e nevoie să se schimbe prevederi de legi, de norme, de instrucțiuni, e drept că e nevoie să se întocmească și să se adopte altele care să vină și să reglementeze domenii de interes șubrezite de „bunavoința” specialiștilor din minister, dar toate la rândul lor…
Știu că multi vor zice că noi, pensionarii militari, nu prea mai avem nici timp și nici răbdare să mai așteptăm dar… și vin eu să vă întreb, s-a rezolvat ceva cu ieșitul în strada? S-a rezolvat ceva prin judecăți, prin tribunale? S-a rezolvat ceva prin alte mijloace și nu știm noi?
E drept, politica pașilor mărunți este de durată dar eu am certitudinea că, dacă ne vom implica câți mai mulți dintre noi și vom reuși să ne folosim așa cum trebuie de acest instrument care a apărut contrar celor gândite și spuse de foarte mulți dintre noi, s-ar putea ca la un moment dat să avem surpriza că lucrurile încep încet încet să se îndrepte spre direcția bună…
Sunt convins că în acest moment al citirii textului deja foarte mulți mi-au lipt deja etichete… vândut politic ministrului, dornic de măriri și de funcții, nu i-ar mai ajunge… pupincurist… și multe multe altele care se regăsesc în bogatul vocabular mioritic și chiar nu încerc să-i contrazic dar tot o să fac ceva. O să vin și o să-i rog să nu se grabească cu etichetatul și să mai aștepte un pic ca să se convingă dacă vor fi sau nu rezultate, iar apoi… să facă și să zică tot ceea ce vor…
David Gachi
De câteva zile, a început pe acest grup și nu numai o adevărată furie.
Toata lumea vrea ca peste noapte să se rezolve absolut toate problemele care ne-au măcinat existența nouă, pensionarilor militari, în ultimii ani.
Toți au început să-și aduca aminte și de Ponta care a amânat aplicarea Legii 223 până la Calendele grecești și de Cioloș cu guvernul lui cu tot care a profitat de indecizia lui Ponta și a făcut franjuri Legea 223 și de Olguța care ne-a „băgat în gura târgului” mai ceva decat Boc cu „pensiile lui nesimțite” ba chiar și de iubiții nostri judecători care interpretează prevederi legale „cum le vine” de te trezești că, din doi colegi aflați în situații identice, unul primește câștig de cauză la Botoșani iar celuilalt i se respinge acțiunea la Constanța sau București de-ți vine să te iei cu mâinile de păr… e drept că cine îl mai are…
Și uite așa, vorba cântecului, amintirile revin iar bieții pensionari militari au început să se uite la acest Consiliu consultativ, care de abia s-a aprobat, unii ca la o continuare a listei rușinii cu Ponta, Cioloș, Olguța și cu tot neamul lor, exprimându-și convingerea că acesta nu este decat un „loc de dat cu capul” cum s-a exprimat mai ieri un camarad mai hâtru și cu o vastă experiență existențială, sau o altă structură plina de obedienți care de-abia așteaptă să se întoarcă ministrul cu spatele „ca să se poată ei repezi și să-i amprenteze bucile cu buzele”, am citat un alt coleg la fel de hâtru și de experimentat… In schimb o altă categorie de pensionari militari, ceva mai binevoitori față de subiect au început să întocmească liste cu revendicări, cu propuneri care de care mai utilă pentru noi toți ba chiar cu proiecte de legi care să vină și să schimbe peste noapte totul, astfel încât „să fie bine ca să nu fie rău” și tot așa…
Un singur lucru este general valabil, nimeni nu a pus mâna pe telefon să sune și să întrebe – Măi oameni buni, voi ăștia cărora v-a trecut prin cap aceasta găselniță cu consiliul ăsta de ne-a pus pe toți pe jar, la ce v-ați gândit când v-ați dus acolo și v-ați zbătut pentru înființarea lui, ba mai mult cum ați făcut de ați reușit că de ceva vreme nu prea a mai reușit nimeni să facă ceva palpabil pentru amarâții ăștia de pensionari militari?
N-ai să vezi…
Nimeni nu sună că ... de, nici nu vor să pară…neinformati și să se facă cumva de rușine și apoi știu ei mai bine cam despre ce e vorba, nu-i așa? De altfel am văzut mai sus cam cum gândesc dumnealor…
Ei și cu toate că nu a întrebat nimeni, eu o sa încerc pe scurt să vă spun cam ce a fost în capul nostru atunci cand ne-am înhămat la crearea acestui consiliu…
Totul a pornit de la concluzia normală și firească, de altfel, că aproape 90% din problemele care ne chinuie nouă zilele de pensionari militari se leagă de „bunavoința” colegilor noștri mai tineri, așa zișii specialiști din minister care se afla în imediata apropiere a ministrului și care îl consiliază despre cum e mai bine să nu-i prea bage în seamă pe pensionarii aștia militari că și așa „le au mari” și că oricum „și-au cam trăit traiul și și-au cam mancat mălaiul” și că dacă tot e nevoie să se taie de undeva, să se taie de la ei ca oricum nu au cum să facă nimic pentru că sunt mult prea orgolioși și avizi dupa măriri și după firimituri și sunt împărțiți în zeci și zeci de grupuri și grupulețe de nu le mai știe nimeni socoteala și uite așa, dragi camarazi, noi ne luptam cu… inerția prin față pe la Avocatul poporului, prin față pe la Parlament, prin față pe la Guvern, prin tribunal, pe când adevaratul nostru dușman se afla în curtea ministerului nostru și, din păcate nu am cum să nu recunosc, nu este ministrul…
Ei și pornind noi de la această realitate ne-am gândit ce se poate face ca să îndreptăm lucrurile și uite așa ne-a venit ideea unui instrument aflat în interiorul ministerului care să nu le mai dea voie iubiților noștri foști învătăcei și subordonați să-i prezinte ministrului mereu și mereu aceeași „vacă de muls” adică pensionarii militari, iar daca or să o mai facă, instrumentul cu pricina să vină și să le dea peste „gheruțe” ca să și le tragă înapoi, să-și puna mințile la cotribuție și să găsească alte soluții pentru rezolvarea problemelor, căci sigur se pot găsi dacă chiar îți dorești…
Și uite așa am sperat noi că vom reuși să facem un pic de bine pentru noi toți, pentru pensionarii militari… E drept că e nevoie să se schimbe prevederi de legi, de norme, de instrucțiuni, e drept că e nevoie să se întocmească și să se adopte altele care să vină și să reglementeze domenii de interes șubrezite de „bunavoința” specialiștilor din minister, dar toate la rândul lor…
Știu că multi vor zice că noi, pensionarii militari, nu prea mai avem nici timp și nici răbdare să mai așteptăm dar… și vin eu să vă întreb, s-a rezolvat ceva cu ieșitul în strada? S-a rezolvat ceva prin judecăți, prin tribunale? S-a rezolvat ceva prin alte mijloace și nu știm noi?
E drept, politica pașilor mărunți este de durată dar eu am certitudinea că, dacă ne vom implica câți mai mulți dintre noi și vom reuși să ne folosim așa cum trebuie de acest instrument care a apărut contrar celor gândite și spuse de foarte mulți dintre noi, s-ar putea ca la un moment dat să avem surpriza că lucrurile încep încet încet să se îndrepte spre direcția bună…
Sunt convins că în acest moment al citirii textului deja foarte mulți mi-au lipt deja etichete… vândut politic ministrului, dornic de măriri și de funcții, nu i-ar mai ajunge… pupincurist… și multe multe altele care se regăsesc în bogatul vocabular mioritic și chiar nu încerc să-i contrazic dar tot o să fac ceva. O să vin și o să-i rog să nu se grabească cu etichetatul și să mai aștepte un pic ca să se convingă dacă vor fi sau nu rezultate, iar apoi… să facă și să zică tot ceea ce vor…
David Gachi
Comentarii
Trimiteți un comentariu