Si stiti ce e culmea, nici macar nu i-a trebuit prea
mult timp.
O Armata cum era ce a Romaniei in anii ei buni s-a
costruit picatura cu picatura timp de mii de ani.
Pornind de la vechii Geto-Daci care nu iubeau lupta
dar se pricepeau tare bine sa se lupte cu cei care ravneau la bunurile si la
viata lor si care in loc sa faca un pas in spate mai bine isi luau viata iar conducatorii
militari erau aproape venerati atat pentru curaj cat, in mod deosebit pentru
priceperea lor de a-i conduce in lupta.
Apoi au venit vremurile cnejilor si ale voievozilor
unde tot oastea era baza societatii pentru ca apara obstea de valul
migratorilor care ravneau la agoniseala localnicilor si care avea cei mai
viteji si cei mai priceputi conducatori pentru ca altfel nu se putea.
In Evul Mediu Oastea ce mica si Oastea ce mare
asigurau linistea Tarilor romane iar ostenii erau la mare cinste pentru ca in
acele vremuri tulburi in care bogatiile Tarii atrageau vecini pizmasi dornici
de capatuiala si care ucideau fara mila in stanga si-n drepata osteni erau singurii
care li se puteau opune si care faceau din viata si din bratul lor scut pentru
cei multi.
Mai apoi a venit domnul Cuza care a inceput sa puna
bazele la ceea ce numim astazi Armata romana. Si atunci Armata era la mare
cinste pentru ca avea sa puna mintea si bratul la infaptuirea Unirii si la
obtinerea Independentei fata de stapanitori hapsani care secatuisera Tara de
bogatii nemasurate si care facusera ca romanii sa fie slugi in Tara lor si care
adusesera domni dedati la inavutire grabnica si care au stricat cu obiceiurile
lor scarbavnice moravurile crestine ale localnicilor de si astazi patimim dupa
urma lor.
Si uitea asa ne-am apropiat de vremurile in care si
in Armata incep sa patrunda obiceiuri care nu aveau nimic comun cu eroismul, cu
loialitatea, cu credinta fata de Patrei si de Natie. Sunt anii in care
politicienii se leapada de cele sfinte si pentru buna lor indestulare rup de la
gura oamenilor si in loc sa croiasaca o Armata vrednica de cele doua mari
razboiae care va sa vina isi umplu peste baieri pungile personale.
Apoi tot Armata a venit sa scoata Tara din necaz si
chiar daca ostasii nu aveau nici pusti si nici echipament pe potriva
vrajmasului au facut din pieptul lor dezgolit zid in fata Tarii si au scris cu
sange "Pe aici nu se trece" ba chiar si-au purtat opincile pana la
Stalingrad dar si pana la Budapesta doar, doar or reusi sa induplece marile puteri sa le lasa
Tara asa cum o pomenisera de la mosi stramosi.
La inceputurile comunismului Armata ramasese o oaza
de liniste in care lucrurile erau asezate asa cum ar fi trebuit sa fie dar in
scurt timp "prietenii de la rasarit" au stricat totul. Cu sprijinul
deplin al unor Iuda autohtoni au transforma Sfanta Armata romana intr-un
talcioc de grade si functii nemuncite din care au smuls si dus prin puscarii
adevaratii eroi ai nemului si i-au pus pe
unii care stiau doar sa se inchine spre rasarit si la steagul rosu cu secera si
ciocanul.
Cu toate acestea Armata romana a mers inainte, chiar
daca a trebuit sa construiasca canale, drumuri prin munti, case ale poporului
sau sa stranga recolte de pe campuri, prost inarmata si cu echipament mai mult
decat indoielnic adevaratii ostasi au gasit cai si resurse sa nu lase sa
dispara spiritul mostenit de mii de ani.
Si uite asa am ajuns in zilele noastre, zile in care
pare ca tot ce a fost mai rau in neamul nostru s-a strans in firea clasei politice care ne
conduce societatea. Zile in care clasa politica s-a golit de tot ceea ce era
sfant in neamul nostru si care, pe bani putini si fara de rusine s-a vandut
primului venit.
Dupa cum am vazut in toata istoria Tarii noastre au
existat doua constante, prima o reprezinta stapanitorii sau oamenii politici fara
frica de Dumnezeu care pentru binele lor au facut rau in stanga si in dreapta
si Oastea romana care inca de la inceputuri s-a pus in slujba Obstei si a
Poporului si care cu sangele si oasele ei a insemnat fiecare palma de tarana din
trupul Patriei.
La fel de constant a fost si faptul ca primii
au stiut de fiecare data sa profite din plin de ceea ce a reprezentat Ostirea
pentru Tara iar ca sa nu creasca si mai mult in ochii romanilor au avut grija
sa o ponegreasca din cand in cand si mai rau de atat, sa si-o subjuge si sa-i
puna conducatori de mucava prin intermediul carora sa duca spre rau tot ceea ce
a mers bine de-a lungul timpului.
Din pacate militarii si fostii militari au ajuns
victime colaterale la tot ceea ce se intampla cu Armata in ziua de astazi.
Acestia au mostenit genetic de la predecsorii lor ordinea, cinstea, corectitudinea, loialitatea, patriotismul si
dragostea de Tara si in mod deosebit frica de Dumnezeu si bunul simt taranesc
care nu-i lasa insa sa se amestece in zoaiele in care politicienii se simt in
largul lor.
Dar oameni buni, actualii politicieni se pare ca au
uitat un lucru si anume faptul ca totul are o limita, faptul ca si rabdarea
sfintilor ajunge la un moment dat la un liman iar eu vin si le spun ca sa-i
fereasca Dumnezeu de furia osteanului roman caruia i-a ajuns cutitul la os pentru
ca acesta a strans in venele lui toata intelepciunea si puterea inaintasilor
iar daca nevoia ii va face sa porneasca... nu stiu cine o sa-l mai poata opri
pana nu le va pune toate la locul lor... iar din ce se vede, nu pare a mai fi
mult pana acolo.
Gachi David
Comentarii
Trimiteți un comentariu