Cam cum a fost...

2 - Scoala militara...

Pentru ca noi, astia mai de timpuriu intrati in viata am facut Scoala militara nu Academia fortelor..., Academia de Inalte Studii Militare am facut-o mai apoi, dupa ani buni in care a trebuit sa demonstram ca Armata nu s-a inselat atunci cand ne-a "investit" cu port-hart si cu bocanci de instructie...

Scoala militara... trei ani nu grei ci foarte grei din viata noastra de aspiranti la titlul de aparator cu acte al Tarii noastre...

Si sa incep sa prezint cateva lucruri care atunci ni se pareau firesti, care chiar si acum ni se par firesti doar din simplul motiv ca totul a inceput cu o mana stransa pe Drapelul de lupta si cu cealalta inclestata pe pistolul mitraliera care ne atarna pe piept si cu niste cuvinte pe care le repetaseram in gand nopti intregi ca nu cumva sa le incurcam atunci si nu care cumva sa nu ne creada Tara atunci cand vom jura ca vrem sa o aparam chiar cu pretul vietii...

Doamne ce naivi am fost...

Cand am ajuns acasa in prima permisie dupa cateva luni de "instructie la catarama" si cand "ca sa ma aflu in treaba" am incercat sa povestesc fostilor mei colegi "civili" cam ce am simtit eu in momentele alea mi-am dat seama ca am intrat profund in penibil si ca e mai bine sa tac si sa-i ascult pe ei ca sa aflu si eu cum e viata in caminele studentesti din Iasi sau chiar din Bucuresti unde "drapel", "juramant", "Patrie" si altele dinte acestea au aceeasi rezonanta ca "slujba preotului la urechea unei babe surde".   

Si daca am lamurit-o cu juramantul sa vedem cam ce a fost pana acolo...

Aceleasi dormitoare imense in care intimitatea tinerilor care se pregateau sa paseasca in cel de-al trei-lea deceniu avea o cu totul si cu totul alta conotatie fata de cea care o avea in Liceul Militar cand, la 14 ani fiind nu aveam prea multe de ascuns... dar lipsea exact cu aceeasi desavarsire...

Problema sectoarelor, altfel spus munca in folosul celorlalti in dormitoare, pe holuri, in grupurile sanitare frecventate de acelasi numar de utilizatori, nu de alta dar chiar si acel numar era prevazut in regulamente, in clase, la sala de mese si pe "mult indragitul" sector exterior era aceeasi pentru noi absolventii de Liceu Militar dar a reprezentat un mare soc pentru cei veniti din "viata civila" asa cum le spuneam noi celor care intreau in armata cu patru ani mai tarziu decat noi.

O mare diferenta fata de liceu a constituit-o calitatea mancarii, daca foamea noastra a crescut direct proportional cu numarul anilor, cantitatea si calitatea mancarii a scazut dramatic asfel incat gasirea unui buzunar care sa nu contina o coaja de paine neagra care sa astampere convulsiile unui stomac niciodata hranit corespunzartor era o mare provocare...

Si acum sa vorbim putin despre ce a insemnat instructia in primul an de Scoala Militara...

S-a pornit de la principiul ca un ofiter trebuie sa fie in stare sa faca absolut tot ceea ce pretinde subordonatilor sai sa faca si va asigur ca era perfect adevarat si ca noi toti am inteles si am acceptat acest lucru dar de aici pana a impinge niste lucruri absurde pana la limita rabdarii umane doar pentru ca "ei puteau" si noi " trebuia sa executam" este diferenta mare.

Si acum imi vine in minte un mars catre terenul de instructie facut noaptea pe la minus 20 de grade, cu masca pe figura cu ranita si pistolul mitraliera in spate iar cei mai "favorizati de soarta" si cu Pusca mitraliera, AG-ul sau cu "telefonul mobil" - citeste statia radio de 10 - 15 kg in spate.

Iar dupa ce am ajuns, avaeam mainile atat de inghetate incat cinci insi ne-am chinuit fara succes sa desfacem o portocala, delicatesa primita de un coleg de al nostru din Madagascar din tara lui natala...

Ranile la picioare sau la umeri, de la greutatea ranitei erau la ordinea zilei dar nici intr-un caz nu puteau reprezenta motive pentru o internare in infirmerie unde oricum ai fi primit drept panaceu universal o banala aspirina sau, in cel mai fericit caz si un piramidon.

Cred insa ca cel mai mult pe mine m-a marcat serviciul de garda, o activitate inutila care consta in a sta noaptea intr-un loc foarte izolat, cu pusca in spate si in a pazi... nimuic. Poate in unele locuri existau lucruri care ar fi trebuit pazite dar in cele mai multe situatii cred ca nici invitati raufacatorii nu ar fi venit sa ia cate ceva... Si cand te gandesti cate saptamani si luni am petrecut noi desfasurand astfel de activitati "intelectuale" nu poti sa nu te intrebi la cate alte lucruri nu am fi putut sa ne concentram in acest timp...

Problema permisiilor si a invoirilor era mult mai acuta decat cea din liceu, cel putin acolo daca invatai bine era suficient dar aici, lucrurile s-au complicat exponential, ca sa poti tine de mana o "dulcinee" trebuia ca, concomitent sa obtii rezultate foarte bune la aprofundarea unor lucruri, pe care cu greu reusesc sa le definesc, sa fii un foarte bun tragator cu armamentul din dotare, sa faci un serviciu de garda exemplar si in mod deosebit sa nu deranjezi un a tot potentat din pleiada de superiori pe care ii aveam...

Da, sunt convins ca mai sunt multe, multe lucruri de spus dar si timpul care s-a scurs de atunci precum si faptul ca memoria umana pastreaza, de regula numai lucrurile bune ditnr-o perioada mai putin fasat ma indeamna sa inchei aceasta retrospectiva nu inainte insa de a-mi relua indemnul pentru cei care isi mai aduc aminte lucruri despre viata noastra de atunci sa le readuca la vedere cu speranta ca ar putea intelege si cei care acum ne judeca si ne hotarasc soarta cam ce faceam noi in vremurile in care pentru ei principala grija era sa nu scape vre-un chef sau vreo colega ne... bagata in seama...     

Gachi David