Comunismul era bine infipt in Armata in acele vremuri iar noi, cei mai tineri am resimtit din plin "beneficiile" acestuia.
In primul rand trebuia sa studiem temeinic toate cuvantarile tovarasului si cum aproape zilnic respectivul participa la cate o activitate si scornea ba una ba alta noi trebuia sa studiem temeinic emanatiile cu pricina, sa le conspectam in asa zisele caiete de pregatire politica si daca aveam norocul sa fim de serviciu in zilele cu pricina, si era inevitabil acest lucru sa le povestim la soldati despre cum trebuie construit comunismul in viziunea tovarasului. Iar daca tratai activitatea cu superficialitate riscai cele mai drastice pedepse, altfel spus, un calificativ mai slab pe la trageri sau la instructire putea fi trecut mai usor cu vederea dar daca nu aveai cuvantarea conspectata era mare jale... Multi dintre noi ne-am trezit pedepsiti cu intreg spectrul de pedepse prevazut in regulamente pentru ca nu eram suficienti de constiinciosi la conspectarea cuvantarilor tovarasului si stiti ce e culmea? Ca tocmai cei care ne pedepseau atunci au devenit ulterior cei mai vehementi critici ai fostului regim si cei mai anticomunisti iar acum beneficiaza de pensii militare ca si oricare altul dintre noi chiar daca pe atunci nu faceau decat sa utilizeze din plin in propriu interes functiile politice pe care erau incadrati, cu alte cuvinte sa nu faca nimic si sa primeasca mult mai multi bani decat primeam noi ceilalti "trupetii" care in orice moment eram pasibili de toate relele posibile daca nu ne faceam treaba asa cum scria in "cartea rosie".
Iar in afara "politicilor" a mai fost o categorie de "binevoitori" care nu stiau cum sa ne faca viata mai linistita si mai cursiva, ma refer la asa numitii "ceisti", o categorie aparte de militari care in ciuda atributiilor lor functionale, extrem de corecte si de benefice pana la un punct, ne transformau viata intr-un calvar mai ales daca "scapai" vreun banc cu conotatie politica sau daca aveai nesansa sa te opreasca un cetatean strain pe strada si sa-ti ceara relatii despre un traseu sau altul iar daca tu, in uniforma fiind nu aveai inspiratia sa te intorci si sa o iei la fuga ci, civilizat fiind te opreai din drum ca sa-l desluisesti. Evident ca si acestia au trecut cu brio bariera lui 1989 si au ajuns sa ne monitorizeze cu aceeasi asiduitate si dupa...
Multe se mai intamplau in acea perioada... nu aveai voie sa mergi pe strada in uniforma cu vreo sacosa ne-militara in mana, nu aveai voie sa stai la coada in uniforma iar "coada" era normalul zilei si daca voiai sa duci lapte acasa la copii si se dadea lapte la Piata Moghioros trebuia sa mergi pana acasa, in Salajan sa te schimbi de uniforma si sa te intorci la Moghioros si sa te rogi sa mai apuci lapte... Si asa era cam cu toate produsele.
Stiu ca o sa spuneti ca si civilii alergau peste tot dupa "ale gurii" si aveti dreptate dar daca pe noi ne gaseau imbracati in uniforma la coada eram aspru pedepsiti.
Eu inasumi am fost o victima a acelor vremuri... Pentru ca am trimis un subofiter care imi era subordonat sa indeplineasca o misiune ordonata in Bucuresti si nu i-am dat "bilet de iesiere in oras" eu am fost mutat in 24 de ore in alta garnizoana iar respectivul a fost trecut in rezerva in aceeasi zi, desi respectivul avea la el toate celelalte acte doveditoare si se afla in fata locului unde era trimis sa indeplineasca misiunea iar eu eram tata de familie cu sotie tot ofiter si cu doi copii mici. Si cate astfel de situatii au mai fost...
Zilele trecute, citind cele scrise de mine unii camarazi au adaugat comentarii legate de faptul ca indiferent ce ni s-a intamplat rau in carierele noastre era normal, era firesc ca atata timp cat ne-am ales cariera militara sa suportam astfel de privatiuni si stiti ce e culmea, ca au perfecta dreptate si nu o sa-i contrazic sub nicio forma dar o sa le pun o singura intrebare si o sa-i rog sa-si aminteasca ca noi ne-am indeplinti in totalitate partea din contractul pe care l-am avut cu Tara dar Tara si-a indeplinit in aceeasi maniera contractul pe care l-a avut cu noi?
Pai asta este insusi esenta demersului meu de a aduce in fata dumneavoastra succesiunea aceasta de imagini si situatii de pe atunci, nu ca sa ma plang ci ca sa-i amintesc Tarii, respectiv reprezentantilor ei contemporani cam cum a fost viata noastra pe care ei acum vor sa o arunce la gunoi. Nu ma lamentez si nici nu ma plang doar rememorez lucruri ca sa vada si oamenii politici ce a insemnat viata militarului de-a lungul carierei si inca eu ma consider un fost militar care am avut un parcurs nu prea complicat in cariera dar au fost camarazi ajunsi in pragul suicidului urmare a vietii militare cu care se confruntau.
Si ca o paranteza... comunistii au stiut sa-si indeplineasca obligatiile asumate fata de noi si chiar puneau Armata pe locul cuvenit in societate iar asta nu o spune un nostalgic ci un realist caruia ii este foarte greu sa accepte ca actuala clasa politica are atitudinea pe care o are fata de Armata si de militari.
Gachi David
Comentarii
Trimiteți un comentariu