Treceți la conținutul principal

Nu mor caii cand vor cainii...


Cred ca am inceput sa facem ceea ce trebuie...
Initial aveam mari dubii daca suntem sau nu pe drumul cel bun dar acum incep sa am convingerea ca e bine.
De ce spun asta?
Pai e simplu, pana mai ieri nu ne baga nimeni in seama, degeaba propovaduiam noi ca Moise in pustiu ca pensionarii militari trebuie sa se adune ca sa devina o forta ca nimeni nu tinea cont de ce spuneam sau faceam noi.
Acum se pare ca lucrurile s-au cam schimbat.
In ce sens?
Au inceput sa ne critice si sa ne vorbeasca de rau foarte multi, de la bloggeri renumiti in spatiul virtual al militarilor pana la postaci celebri in grupurile facebook din aceeasi zona.
Si toti zic, si zic si nu se incurca, doar ne-or baga in gura oamenilor dar, ce sa vezi, oamenii de buna credinta deja au capatat capacitatea de a discerne intre unii care de ani de zile nu fac decat sa invenineze spatiul virtual cu texte care de care dorite sa fie mai savante ca sa-l scoata in fata pe autor si o mana de oameni care mai mult fac decat vorbesc...
Pai cum sa-l sprijini pe cel care in cateva luni a reusit sa faca ceea ce tu, cu blogul tau cu tot nu ai reusit sa faci in ani de zile, sau cum sa-l lasi in pace ca maine poimaine incepe sa se vada rezultatul muncii lui iar tu, cu postarile tale acide si insinuante ramai de caruta...?
Vorba ceea "da-le la gioale Marine" ca poate, poate se poticnesc.
Dar stii ceva Marine, romanii astia hatrii au o vorba, "nu mor caii cand vor cainii..." si e o vorba tare inteleapta...
Ce sa spun si eu acuma, poate ca m-am grabit, poate ca era mai bine sa mai stau o zi doua sa inceapa sa se vada mai multe lucruri dar sincer sa fiu imi este greu...
I-am urmarit mult timp pe respectivii si as minti daca nu as spune ca la un moment dat i-am apreciat pentru efortul lor de a-i tine in priza pe fostii militari, de a-i pregati pe acestia pentru momentul in care avea sa sune goarna ca sa se adune toti si sa dea piept cu... "pizmasul"... dar de aici pana a nu face un minim de efort ca sa te dumiresti, pe bune, despre ce vor unii sau altii si a te lansa in tot felul de jigniri si de aprecieri fara nicio acoperirie doar asa ca tu esti "Gigi durul"... chiar nu este cuser...
Initial am vrut sa nu-i bag in seama pentru ca astfel de atitudini nu fac decat sa scoata la iveala o impotenta actionala, o ura viscerala pentru tot ceea ce te depaseste, o incapacitate de a accepta ca in lumea asta incrancenata de rau mai pot exista si Oameni cu O mare dupa cum am si scris de altfel... dar m-am hotarat sa le dau o replica tocmai pentru ca este replica unui om care nu urmareste nici un castig in urma la ceea ce face si care in orice moment poate face unul sau mai multi pasi in spate ca sa-i lase pe respectivii sa-i ia locul, sa-si paraseasca confortul din spatele tastaturilor si sa coboare in arena ca sa dea piept cu viata reala nu doar cu cea virtuala pe care au reusit in timp sa si-o aserveasca.
Oameni buni, daca ravniti la onorurile unei munci nenormate, complet voluntare nu de putine ori cu bani scosi din buzunar, cu chitante doveditoare vezi bine, pentru binele celorlalti nu e nevoie sa va storceti creierele ca sa inventati texte redundante pline de venin si puroi, veniti in fata tuturor si spuneti ce va framanta iar noi o sa ne dam la o parte sa va lasam sa accedeti in inaltele functii si onoruri pe care vi se pare ca le avem noi si la care ravniti.
Cu mana pe inima va spun ca in locul unei replici savante la acest text astept un om de bine care sa vina ca sa-i predau toate onorurile inaltei functii cu conotatii "comuniste" pe care o detin si va asigur ca exact la fel gandesc si ceilalti detinatori de inalte dregatorii in Liga.    
PS Se pare ca asfaltul din fata Avocatului Poporului si a Camerei Deputatilor nu are wireless pentru postarile pe blog deaceea nu ati venit, nu?

Gachi David
          

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Scrisoare deschisa catre aliatul NATO

  Draga NATO! Suntem unii dintre aliatii tai… Chiar daca nu mai suntem in activitate si acum purtam   haina de rezervist noi ne consideram   aliatii tai pentru ca inca mai avem obligatii militare si mai mult ca sigur ca daca incep valurile dinspre rasarit o sa reimbracam haina militara si o sa punem mana pe arma pentru a ne apara si Tara dar si pe tine… Stiu ca iti este cam greu sa-ti amintesti de noi dar sa stii ca ti-am fost alaturi multi ani de zile… Si in Bosnia… si in Kosovo… si in Iraq… si in Afghanistan… cam peste tot pe unde tu aveai nevoie sa arati Lumii ca esti o forta si ca poti impune ordinea si pacea acolo unde iti faci prezenta… Cum nu ne stii…? Eram langa Iosif Silviu Fogarasi si Mihail Anton Samoila cand au fost doborati in Afganistan… Eram langa   Narcis Sonei cand a cazut in Kandahar… Eram langa Sandu Valerica Leu cand s-a stins in Zabul… Eram langa toti camarazii nostri care ti-au dat sangele si viata lor… Lina sa le fie odihn...

2 februarie 2022

  De-a lungul anilor LADPM a incerct sa gaseasca cele mai potrivite metode pentru a constientiza decidentii politici ca au o obligatie morala fata de militari. Indiferent de pozitia acestora… in retragere, in rezerva sau in activitate militarii au dat si dau pentru Tara lor si pentru societate tot ce li se cere si tot ce este nevoie pentru ca acestea sa-si poata duce existenta in conditii optime pentru viata, munca, instruire, odihna, relaxare, intr-un cuvant… existenta societatii sa nu fie perturbata de factori externi sau interni. Evident ca in schimbul acestei sigurante pe care o primeste societatea are niste obligatii fata de categoria militarilor. Istoria ne arata ca din cele mai vechi timpuri societatea romaneasca a stiut cum sa se achite de aceste obligatii, evident ca in functie de contextual contemporan… si a reusit sa lase militarii sa se concentreze mai mult pe problemele de pregatire si de aparare a Tarii, atunci cand a fost nevoie si mai putin pe problemele lor...

Scrisoare deschisa adresata domnului Profesor Vasile Sebastian Dancu

  Temporar senator si ministru al apararii   Domnule Profesor!   Viata v-a condus astfel incat in aceste zile sa fiti raspunzator de soarta Tarii…. Viata a facut ca dumneavoastra, un ardelean get beget sa aveti in maini, in aceste momente soarta natiunii noastre… Nu sunteti nici primul si nici ultimul ardelean invatat care a trebuit sa-si apere Tara… Si in primul dar si in al doilea razboi invatatorii si profesorii ardeleni si-au dat sangele si viata pentru Tara lor fara ca macar sa clipeasca din ochi… Da… e drept… acelea erau alte vremuri si decizia i-a privit numai pe ei sau… cel mult pe romanii aflati in plutoanele sau companiile pe care ei le comandau dar… in ceea ce va priveste… lucrurile stau putin diferit… Dumneavoastra nu comandati un pluton… o companie… nici macar un batalion… dumneavoastra comandati o intreaga Ostire! Predecesorii dumneavoastra… cei care au luptat in primul sau in al doilea Razboi Mondial au avut o grea misiune… si nu grea pr...