O vreme militarii au fost lasati si chiar ajutati
sa-si faca meseria. Am prins acele vremuri.
O vreme, in ciuda unor sincope, militarii au fost
chiar respectati. Unii au ajuns la pensie.
A venit insa vremea cand cozile de topor, incepand
cu un betiv ordinar, vanzator de flota si tradator de tara, continuand cu o
femeiusca parsiva, trecuta prin ciurul si darmonul politic, o <vuvuzea> care
manipuleaza perfid si tenace, ei <alesii neamului> au decis, in dispretul
legii, ca nu-si mai pot exercita incapacitatea manageriala decat lovind in o
parte a valorilor nationale. Si pentru ca biserica e un instrument electoral
benefic s-au intors cu <manie proletara> spre armata si spre militari.
Camarazi,
Indiferent ca sunteti in activitate sau la pensie, <oprobiul>
la care sunt supusi militarii in ultimii 5-8 ani ne priveste pe toti. Fara
exceptie! Ne prefacem ca nu e asa, dar realitatea e alta. Durerea e generala.
Doar ca nu o simt toti inca.
Parca totusi prea multi se lasa pacaliti de
<fenta> ca adevaratele probleme sunt de natura material-financiara. E
drept ca facturile trebuie platite, iar ca onoarea si demnitatea militara nu sunt
pe cardul bancar, dar daca nu vom intelege esenta problemei cu care ne
confruntam vom continua sa actionam haotic, fara sorti de izbanda...sau nu vom
actiona deloc. Daca nu intelegem ca LOCUL si ROLUL institutiei militare si a
militarului de cariera sunt profund afectate e mai bine sa ne lasam in voia
sortii...adica a celor care conduc vremelnic Tara, care escamoteaza nevoile si inseala
asteptarile cetatenilor normali, rezolvandu-si aproape exclusiv interesele de
gasca.
Vremea a aratat, fara putere de tagada, ca
<tagma politicenilor> e veroasa, mincinoasa, ba chiar antinationala. Ca
pe cuvantul de politician, pe promisiunile desantate, ba chiar pe legile facute
de ei, conjunctural si pe genunchi, nu te poti baza.
Militari activi,
Va faceti datoria si credeti ca orizontul
pensionarii e indepartat, ca nu va privesc preocuparile celor care v-au
instruit si educat, care v-au ajutat sa cresteti in cariera si sa deveniti
oameni adevarati. Dar va inselati amarnic.
Viitorul vostru nu poate fi sigur si prosper decat
in masura in care puneti umarul la definirea clara a statutului militarului, a
drepturilor legitime si incontestabile, care-l diferentiaza de civil, la
atitudinea pe care e obligata s-o adopte orice conducere vremelnica, in raport
cu maretia carierei militare.
Nu va lasati amagiti ca directiile centrale de
specialitate (juridice, financiare, resurse umane etc.) de la cele mai inalte
esaloane va reprezinta corect interesele. Multe sunt ticsite cu trepadusi
obedienti care pentru o tresa sau o stea in plus isi vand si mama si tata, ba
si copiii. Ticalosii si incompetentii (militari activi avansati si promovati
ulterior) au facut ca in grila unica de salarizare soldatul profesionist sa fie
<muncitor necalificat>, iar seful Statului Major al Apararii sa fie pe
aceasi treapta salariala cu un balerin ori bibliotecar. Ridicol si nedrept! Dar
fara reactie?! Dincolo de onoarea si demnitatea militara! Nicio atitudine
ferma, nicio demisie de onoare! Doar refulari timide pe la colturi...
Iar cat aceasta situatie va persista sa nu credeti,
camarazi mai tineri, ca ceva din ceea ce pare <batut in cuie> acum va fi
respectat cand veti ajunge la pensie.
Asa am crezut si patit noi, cei mai in varsta. Acum,
dupa ce ne-am dumirit, parte a pensionarilor militari, incercam sa va intindem
o mana. Incercam sa ajutam, sa ne implicam, ca impreuna sa depasim momentul.
S-au inventat sporuri, medalii si titluri. Gramezi.
Si s-au dat <pe spranceana>. Multe nu s-au mai regasit in pensii.
S-au promis: salarii compensatorii, cumulul pensiei
cu salariul, reconversie profesionala, reintegrare sociala, asistenta medicala
etc. Cele mai multe s-au pierdut pe drum.
S-au ciuntit si bulversat pensiile militare. Sunt evidente
discrepante si discriminari incredibile. Unele greu sau poate imposibil de remediat.
De ce? Pentru ca pe militari nu-i (mai) reprezinta
si nu-i apara nimeni. Nici Constitutia, nici legea, nici <Comandantul
Suprem>, nici clasa politica, nici societatea, nici ei intre ei. Militarii au ajuns <fiii ploii>. Ei care
sunt chemati sa-si apere Tara si poporul, ba si pe altii, au ramas <in
bataia pustilor> politicenilor vremelnici, la cheremul celor care isi permit
sa faca glumite pe seama militarilor si a apararii. Iar decidentii militari
tac...cu lasitate si complicitate...
Este nevoie mai mult ca oricand de unitate si
consecventa. Dar este nevoie si de actiune, de pragmatism.
Militari,
Treziti-va, pana nu deveniti complici la tradarea
breslei si a Tarii! Cariera militara e inaltatoare doar daca e facuta cu
pasiune si profesionalism, daca e recunoscuta si apreciata social, daca
militarul e rasplatit corespunzator.
O parte dintre camarazii nostri stiu de ce, dar tac
sau privesc in alta directie. Ei au condus organismul militar, dar au tacut si
atunci...pentru o tresa sau o stea in plus...
Col.(r) Edmond MILEA
Comentarii
Trimiteți un comentariu