Atat timp cat ne comportam ca babele (as zice, mosii!) pe
marginea santului, nu vom arata ca suntem <militarii din rezerva armatei>,
asa cum isi trag unii cu caramida in piept, ci (doar) niste batranei senili si
impotenti, buni (doar) de gura.
Atat timp cat vom continua doar <sa ne fotografiem>
alaturi de <personalitatile marcante ale epocii> si sa le trimitem
scrisori ori memorii siropoase, cu obedienta tipica a militarului servil, nu
vom convinge lumea ca suntem in stare (si) de fapte, nu (doar) de vorbe.
Atat timp cat ne comportam ca militarii <de salon>
obisnuiti (doar) sa intoarca o adresa de pe o parte pe alta timp de trei zile
si sa <elaboreaze> un raspuns in alte cinci, nu vom obtine nimic pentru
noi si pentru breasla.
Atat timp cat nu actionam, ci doar mimam, doar vorbim, ne
meritam cu prisosinta soarta.
Cei care ne batjocoresc isi freaca mainile cu satisfactie si
rad de noi. Ne <ciuruie> permanent. Ne ingroapa unul cate unul, doar ceva mai
devreme decat o meritam.
Caci actiunea nu inseamna doar vorbe, ci si fapte. Dar cine
sa le faca? Promovarea in armata s-a facut, prea mult si prea des, doar pe
vorbe. Acum asteptam <ordine de lupta> de la cei care au facut, o viata
intreaga, doar adrese, scrisori ori memorii.
Iar noi, pensionarii militari dezbinati si derutati, platim
doar nota de plata. Ma intreb daca doar atat putem...dar e doar retoric...
Comentarii
Trimiteți un comentariu