Incerc sa-mi explic ratiunea si
resorturile din si prin care multi (parca prea multi!) doresc sa ne
<terorizeze>, sa dinamiteze bunele intentii si eforturile unor initiative
laudabile, sa discrediteze structurile de conducere (culmea, inca nealese in
cazul Ligii!!), pe care le considera aprioric vinovate, de ceea ce inca nu s-a
intamplat, pe care le admonesteaza pentru ca <stiu ei cum vor proceda>,
obligatoiu si sigur in dauna si spre disperarea membrilor etc. etc. Se pun
<mese>, se <manipuleaza>, se identifica <hotii si interese
ascunse>, se <executa irefutabil> orice buna credinta. Caci toti
trebuie sa fie si sa se comporte dupa propriul sistem de valori al
contestatarilor.
Ajung inevitabil la concluzia ca
multi dintre acestia si-au pierdut rabdarea si increderea, deoarece in unele
situatii au fost inselati, ba si cu banii luati. Acestora le dau dreptate, dar
le amintesc ca nu e bine sa-i taxeze pe unii pentru faptele altora si pe toti
la gramada. Apoi, mai sunt cei carora nu le convine nimeni si nimic, care
refuza orice, dar care nici nu propun ceva constructiv. Sunt criticii de
<profesie>, cusurgii si carcotasi, frustrati <fosti militari de frunte
si specialisti de clasa>, care traiesc din <bagatul batului prin
gard>. Orice bat, in orice gard, indiferent de situatie si de actori. Mereu
se <iau de cineva si ceva>, fara argumente si fara motiv. Lapidar si
insidios. Doar ca sa se <bage in seama>. Doar sa impunga. Doar ca sa
simta ca traiesc. Caci acestia traiesc din satisfactia de a face rau. Cu orice
pret. Chiar cu pretul ridicolului.
Pai cat de ciudat, poti sa fii ca
sa <dai la gioalele> celor care, pe timpul si banii lor, isi pun mintea
la bataie pentru obtinerea si apararea drepturilor pensionarilor militari?
Adica si ale tale, cel infipt in fotoliu la TV, lipit de tastatura laptopului,
tolanit pe sezlong sau la o berica, cu firul intins sau arma la picior, facand
<glumite> pe seama <prostimii> care iese la miting la -15 ori +36
grade Celsius...Infatuat si arogant. Ca un <burghez> veritabil, care se
respecta si vrea sa fie respectat. Caci <d’aia e> SCMD, ANCMRR si restul
celor 98 de asociatii, federatii si ligi...gandind parsiv: <si daca or
obtine ceva, desi nu prea cred, e bine si pentru mine>.
E timpul sa schimbam ceva in
atitudinea noastra. Cat inca mai putem face ceva pentru breasla care ne-a
oferit o cariera ieri si azi o pensie. Cat inca nu se sterge cu militarii pe
jos. Cat inca mai avem ceva suflu. Cat inca mai avem un strop de onoare si
demnitate.
De aceea, apreciez ca in
discutiile pensionarilor militari e timpul sa revina decenta si echilibrul,
seriozitatea si respectul, bunul simt si responsabilitatea, onoarea si
demnitatea, ba chiar preocuparea pentru expimarea clara si concisa a ideilor,
astfel incat acestea sa fie intelese corect si valorificate, dupa caz. Multi
dintre noi nu prea mai au timp de povesti si trebuie trecut de la vorbe la
fapte, in modul cel mai pragmatic si militaresc (inca) posibil, iar fara
organizare si implicare acestea raman simple <lozinci>. Organizarea nu
inseamna exclusiv ocuparea unor functii de conducere, ci punerea in acord a
fortelor si mijloacelor la dispozitie cu obiectivele stabilite, cooperarea
dintre structuri, prin planificarea unor actiuni realiste, eficiente si cu
rezultate masurabile. Implicarea nu inseamna neaparat si exclusiv aderarea la o
formula de asociere, ci raspunsul individual la oricare chemare a breslei.
<Toti pentru unul si unul entru toti!>.
In sinteza, va invit respectuos
sa ne concentram pe adevaratele probleme ale pensionarului militar si pe
solutiile de aparare a drepturilor noastre, prin exprimare libera, dar decenta,
cu empatie camaradereasca, plecand de la <prezumtia de nevinovatie>, cu
buna credinta si incredere. E chiar asa de greu?
Col.(r) Edmond MILEA
Comentarii
Trimiteți un comentariu