Mobilizarea...

 

Ni se cere de catre tot mai multi dintre camarazii nostrii pensionari militari sa sunam... Mobilizarea!

Da, din tot sufletul spun ca da, este momentul sa nu mai stam, sa ne trezim din letargia in care ne-au impins si greutatile vietii militare, si privatiunile pe care le-am indurat, si anii, si bolile dobandite prin taberele de instructie, si betesugurile capatate prin poligoanele de tragere, si reumatismele capatate prin tancuri, TAB-uri, instalatii de lansare, si durerile din coloana in urma miilor de ore la mansa sau a miilor de salturi cu parasuta...

Stiu dragi camarazi, toate acestea au reprezentat viata noastra, au reprezentat crezul nostru ca prin ceea ce facem noi, prin efortul nostru, prin renuntarile noastre Sfanta noastra Tara va merge inainte, va merge pe drumul catre acea Gradina a Maicii Domnului in care noi sa ne traim in liniste batranetile, in care copii nostrii sa munceasca si sa prospere iar nepotii si stra-nepotii nostrii sa infloreasca sub privirile noastre dar, din pacate aceste lucruri nu se intampla asa ca, da, trebuie sa sunam mobilizarea... sa mai luam incaodata in mainile noastre invatate si cu mansa, si cu volanul, si cu butonul manipulatorului, si patul armei soarta Tarii noastre si sa facem ceea ce este de facut.

Da, este momentul ca, cat mai multi dintre noi sa nu se mai multumeasca cu acest statut pe care ni-l-au conferit politicienii in ultimile zeci de ani...  

Noi nu suntem paria societatii...!

Noi nu suntem cei care asteptam cu mana intinsa dupa pomana pe care ei o numesc "PENSIE SPECIALA"...!

Noi nu cerem nimic de pomana, noi asteptam sa primim exact cat ni se cuvine...

Ni se spune, direct sau... "printre randuri" ca pentru noi nu prea mai este de unde...

Stimati guvernanti... noi ne-am facut datoria fata de Tara, noi am respectat la virgula contractul semnat la paisprezece ani, noi am pus intotdeauna acest contract inaintea vietii noastre, a vietii familiilor noastre, a chivernisirii noastre prin tot felul de afaceri oneroase, prin furtisaguri sau jafuri, a alegerii noastre in functiile de conducere a Obstei care v-au umplut pe voi de bogatii si de dispret fata de noi, cei care v-am cocotat acolo....

Iar voi, voi ce faceti?

Ne umiliti intruna si va bateti joc de noi doar pentru faptul ca noi am inteles si am acceptat ca Tara are nevoie sa intre in NATO si ca pentru asta cei mai multi dintre noi trebuie sa renunte...?

Noi am platit intrarea Tarii in NATO cu slujbele noastre, cu linistea noastra, cu siguranta noastra, voi... cu ce ati platito?

Stim cu ce...

Cu nimic...

Pai si atunci de ce va bateti joc de noi?

Cat credeti ca o sa mai suportam aceasta situatie?

Stiu ca va bazati pe faptul ca... "numai gura e de noi" si ca aveti destule " cozi de topor" care sa infranga cerbicia noastra dar... chiar asa o fi...?

Credeti ca varsta si bolile noastre o sa va fereasca la infinit de ceea ce trebuie sa se intample...?

Credeti ca aceasta situatie sanitara care a intors intreaga Tara pe dos o sa tina la nesfarsit?

Sa nu va bazati pe asta...

Camarazi nostrii de la care ne tragemn seva au infruntat otelul cu mainile goale, au aparat Tara cu piepturile dezgolite si in izmene, au dobandit Independenta Tarii mai mult cu sufletul decat cu armele pentru ca ati avut voi grija sa fie asa... si voi credeti ca noi chiar nu mai suntem in stare sa va punem acolo unde va este locul?

Si apoi nu stiti ca vanzatorii de Tara si de Neam nu au viata lunga?

Credeti ca ceea ce ati facut din Sfanta noastra Tara in ultimii treizeci de ani chiar va trece, asa, neobservat de nimeni?

Va inselati politicienilor...

Va veni cat de curand un moment in care fie din neatentia voastra sau a stapanilor vostrii din afara fie din trezirea Tarii va trebui sa dati socoteala iar in acel moment, noi, miliatarii vom sta in primul rand pentru ca avem foarte multe sa va reprosam si toate pe buna dreptate...

Sa stiti ca nu suntem absurzi...

Nu cerem decat ceea ce stim ca ni se cuvine iar daca voi nu sunteti in stare sa ne dati ceea ce ne-ati promis atunci cand v-am dat viata noastra prin contract atunci plecati... lasati-i pe altii care sunt in stare sa onoreze contractele Tarii...

Stiu ca este greu de crezut dar in aceasta Tara mai exista inca oameni care nu s-au inchinat niciunui strain si care cunosc istoria acestui Pamant Sfant si care stiu ca noi nu am fi fost astazi aici fara Ostire si fara Ostenii ei si sunt capabili sa identifice resursele pentru a le da acestora ce li se cuvine...

Dragi camarazi militari... suntem la un moment de rascruce al existentei Tarii noastre si a existentei noastre... suntem la momentul in care daca noi nu-l vom intelege si aprecia ca atare s-ar putea ca si noi, dar in mod deosebit copii, neportii si stranepotii nostrii sa nu mai aiba un loc pe care sa-l poata numi..."ACASA"...

Chiar credeti ca exista motive care sa ne justifice impasibilitatea?  

Chiar credeti ca ne-am incheiat definitiv conturile cu viata?

Chiar credeti ca nu mai avem nimic de spus?

Stiu, e drept, acum suntem in vreme de pandemie, in vremea in care noi, cei mai trecuti prin viata suntem cei mai vulnerabili la viclenia bolii dar asta nu ne impiedica sa ne strangem sub acelasi steag, sa ne unim, sa ne organizam astfel incat cand cu ajutorul Bunului Dumnezeu vom invinge pandemia sa fim in masura sa sunam cu adevarat MOBILIZAREA si chiar sa sarim cu totii, cu bastoane, cu boli, in scaune cu rotile, cum om putea astfel incat sa nu parasim aceasta lume fara a face ceea ce stim noi toti ca trebuie facut pentru copii nostrii, pentru nepotii nostrii, pentru toti cei ce vor urma...

Gachi David