Treceți la conținutul principal

Mesaj din suflet la zi de sarbatoare!

 


25 Octombrie...

Una dintre zilele cu cea mai mare rezonanta in sufletele romanilor...

Ca la 25 octombrie 1944 Ostirea romana a eliberat ultima palma de pamant romanesc de sub o ocupatie straina o stiu destui romani este cert dar faptul ca fiecare roman ar trebui sa stie ca Ostirea romana de-a lungul veacurilor a eliberat ceea ce trebuia eliberat la timpul respectiv si ca ceea ce suntem noi astazi este tocmai urmare a faptului ca Ostirea romana a facut ceea ce trebuia sa faca si a facut acest lucru exact atunci cand a trebuit sa-l faca..., este musai ca trebuie stiut...

Multi stiu ca la 25 octombrie se sarbatoreste ceva dar, din pacate, prea putini stiu ceea ce se omagiaza cu adevarat in aceasta zi...

In aceasta zi se omagiaza de fapt sacrificiul unora dintre noi pe altarul existentei Tarii noastre in forma in care Ea exista astfel...

Pentru multi dintre noi sacrificul a reprezentat doar renuntari, renuntari la o viata linistita, in mijlocul familiilor si al prietenilor, renuntari la unele dintre drepturile pe care Constitutia le consfinteste pentru toti cetatenii Tarii mai putin pentru militari, renuntari la averi facute cu usurinta prin inselaciuni si prin furtisaguri lucruri care pentru militari sunt sinonime cu incalcarea unui juramant sacru si pentru a carui incalcare consecintele sunt extreme dar pentru unii dintre noi, sacrificiul a insemnat chiar pierderea vietii...

Intr-un cuvant 25 Octombrie a devenit simbolul sacrificiului pe care o categorie sociala l-a facut de-a lungul veacurilor pentru restul societatii si pentru Tara si pe care il fac inca si astazi multi dintre noi chiar daca aparentele ne prezinta o Tara linistita, fara pericole iminente sub umbrela unor organizatii internationale care promit un viitor netulburat de pericole..

Din fericire pentru noi toti, in ciuda tuturor asigurarilor, cei omagiati la 25 Octombrie care inca mai sunt si in mod deosebit  cei  care mai au inca in tarie in brate vor fi acolo atunci cand nevoia o va impune iar acei straini vor constata ca interesele lor sunt mai presus decat interesele romanilor  si asta in ciuda aliantelor si a tratatelor semnate...

Ce bine ar fi daca si societatea noastra ar invata din experienta starbunilor romani si si-ar onora si Ostirea dar si veteranii asa cum se cuvine...

E drept ca acum toate par a fi la locul lor dar daca...?

Poate nu e momentul sa ne inchipuim ce s-ar putea petrece intro situatie extrema dar... ce ne-ar costa pe noi, o societate moderna, evoluata sa ne inchipuim ce s-ar putea intasmpla intro astfel de situatie si sa ne luam masuri...?

Desconsiderarea militarilor, tararea lor periferica, clasificarea lor pe ultimile locuri ale societatii nu pot constitui premizele unei corecte evaluari a pericolelor care ne inconjoara si a depasirii acestora...

Ziua de maine este o zi de bucurie...

Este deasemenea si o zi de rememorare a tuturor eroilor stiuti si ne stiuti care si-au dat viata pentru Tara lor si pentru ceea ce suntem noi astazi...

Este insa si un moment de luciditate in care societatea trebuie sa realizeze ca nu se cuvine sa-ti bati joc de Ostire si de osteni pentru ca inca nu am ajuns in acea oranduire sociala in care idealul sa coincida cu realitatea...

Stimata societatea romana contemporana, studiaza-ti istoria si vei constata ca in intreaga ta evolutie nu a existat decat un singur fir rosu care ti-a asigurat progresul iar acest fir rosu a fost Ostirea...

Fie ca au fost invazii ale popoareleor migratoare, fie ca au fost tendintele expansioniste ale marilor puteri, fie ca a  fost dorinta de capatuiala a unor venetici fara nume, fie ca au fost tradari interne ale unor Iuda autohtoni, singurul punct de sprijin al rezistentei societatii noastre l-a reprezentat... OSTIREA...

Asa ca dragi compatrioti, la 25 Octombrie noi nu trebuie sa sarbatorim numai Ostirea, noi trebuie sa sarbatorim insasi existenta noastra, insasi permanenta noastra pe acest taram Carpato-Danubiabno-Pontic pe care ne salasuim de mii de ani si nu in ultimul rand pe cei care de mii de ani, cu bratul lor, cu inima lor si nu de putine ori cu viata lor au facut posibil acest lucru.

Duioasa amintire camarazilor pieriti pentru existenta Sfintei nostre Tari!

La multi ani ostenilor de ieri si de astazi!

Vesnicie in pace si libertate Tarii noastre si poporului nostru!


Gachi David

Comentarii