Treceți la conținutul principal

Pe unde suntem...

 

Pe unde suntem...

Cei mai multi dintre noi stiu si simt ca ceva trebuie facut...

Aproape toti dintre noi stiu ca societatea noastra trece printro perioada total nefasta pentru existenta ei, momente in care sistemul de valori care a condus la insasi existenta ei, acel sistem de valori care a permis tranzitarea celor cateva zeci de secole de la constientizarea fiintei sale nationale, a valorilor care au permis diferentierea dintre instict si ratiune, a valorilor nationale care ne-au condus la ceea ce suntem noi astazi si...  ceea ce ne propune contemporaneitatea... exact ignorarea acestor valori... este marea problema...

Stim cu totii ca aceasta este realitatea zilei de astazi dar... putem noi accepta acest lucru...?

Media contemporana ne explica cum ca tinerii nostrii nu mai agreaza valorile in spiritul carora noi, cei putin mai in etate am fost crescuti si educati...

Dar... asa o fi...?

Sa facem o simpla analiza...

Manelele pot inlocui Sinfonia a V-a?

Putin probabil...

Pozele porno pot inlocui imaginile icoanelor intiparite de Grigorescu, Luchian sau Aman?   

Greu de crezut...

Si in aceeasi nota... sacrificiile inaintasilor nostrii... si ma refer aici strict la ostenii necunoscuti care cu sangele lor au ingrasat glia... pot fi inlocuite de tradarile partidelor politice contemporane?

Culmea...

Este pentru prima data cand simt asa... o certitudine... ca toti gandim cam la fel...

Valorile in spiritul carora am fost noi toti crescuti si educati nu pot fi inlocuite asa usor...

Dar, din pacate,  pe tinerii nostrii, ai caror parinti au trebuit sa plece in strainataturi ca sa-si castige painea nu prea a avut cine sa-i educe in spiritul acestor valori...

 Asa ca... nu prea ar trebui sa ne mire ca despre George Enescu stiu mult mai putini decat cei care stiu despre Vali Vijele..., ca despre Ciprian Porumbescu stiu mult mai putin decat cei care stiu despre Florin Salam..., ca despre Tudor Vladimirescu stiu mult mai putin decat cei care stiu despre Gigi Becali...

E vina lor...?

Poate ca da dar mai mult ca sigur ca este si vina noastra... a celor din generatia anilor 60 - 70 care ne-am lasat cuprinsi de febra marilor afaceri si care am uitat despre adevaratele valori ale natiunii noastre...

Mai putem face ceva?

Cred ca aceasta este cea mai mare intrebare...

Daca da... s-ar putea ca aceasta natiune sa mearga inainte, sa depaseasca tendinta globalizarii si sa-si pastreze identitatea...

Daca nu... vom ajunge niste cifre pe harta globului asupra carora va exista certitudinea ca vor executa perfect orice comanda ce le va fi adresata...

O fi bine...?

O fi rau...?

Cred ca asta e cel mai mare mister al zilelor noastre...

In ceea ce ne priveste...

Pensionarii militari sunt in afara oricarui dubiu cei care trebuie sa beneficieze de recunoasterea societatii pentru sacrificiile pe care le-au facut in timpul exercitarii actului de protectie a exeistentei acesteia de-a lungul istoriei contemporane...

Daca societatea este in stare sau daca este dispusa sa le acorde acest drept... asta este strict problema conducatorilor sai contemporani...

Ce putem face noi, pensionarii militari?

Sa ne unim, astfel incat prin numarul nostru sa-i determinam pe cei care detin... vremelnic "painea si cutitul"... sa tina cont de ceea ce am facut noi de-a lungul vremurilor pentru societate sau sa ramanem... indiferenti...

Daca vom reusi prin numarul nostru si prin vocea noastra sa facem acest lucru... vom obtine ceea ce ni se cuvine...

Daca vom fi voci diparate, grupate in zeci si zeci de structuri asociative... nu vom obtine absolut nimic...

Ca sunt unii dintre noi care... pentru cativa arginti fac jocul vremelnicilor conducatori...?

Este sigur...

Taria noastra consta in identificarea adevaratilor luptatori si... venirea alaturi de ei...

Iar asta este cea mai mare problema...

Chiar nu suntem in stare de asta?

Stimati camarazi pensionari militari!

Am crscut si am fost educati toti cam in aceleasi timpuri asa ca ar trebui sa recunoastem aceleasi valori si sa gandim toti cam la fel...

Priviti cu ceva mai multa atentie la Liga Pentru Apararea Dreptruilor Pensionarilor Miliatri si analizati...

Nu cumva merita increderea dumneavoastra...?            

Veniti alaturi de noi pentru ca numai prin numarul nostru putem reprezenta ceva, astfel incat  actualii conducatori ai societatii noastre sa tina cont de noi...     


Gachi David    

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Cum s-a dovedit a fi prea mica usa de intrare in Istorie pentru Nica a lui Ciuca...

Istoria are inima larga, consemneaza si pe cei buni si pe cei rai, am putea spune ca deopotriva. O singura categorie de oameni nu si-a gasit, nu-si gaseste si nu-si va gasi niciodata locul in istorie. Bineinteles ca ma refer la anonimi. Acestia sunt uitati de toata lumea si cand totusi cineva isi mai aduce aminte de ei sunt trecuti, invariabil la... si altii... Aceasta este si soarta pe care si-a ales-o si cel mai proaspat ex sef militar al Ostirii romane, un anonim pefect cu o poza color pe peretii ministerului pe care se va aseza praful fara ca vreo privire curioasa sa o mangaie admirativ zicand-si "domnule, asta era OM odata" cum se spune despre cativa dintre cei ramasi in galeria adevaratilor Capi ai Ostirii romane care indiferent de vremuri au stiut sa dea piept cu toti si cu toate numai si numai pentru a tine stindardul Armiei sus, atat de sus incat toti care cautau la el intai faceau o inchinaciune la Bunul Dumnezeu apoi fara sa fie nevoie sa-si coboare privi

Scrisoare deschisa catre aliatul NATO

  Draga NATO! Suntem unii dintre aliatii tai… Chiar daca nu mai suntem in activitate si acum purtam   haina de rezervist noi ne consideram   aliatii tai pentru ca inca mai avem obligatii militare si mai mult ca sigur ca daca incep valurile dinspre rasarit o sa reimbracam haina militara si o sa punem mana pe arma pentru a ne apara si Tara dar si pe tine… Stiu ca iti este cam greu sa-ti amintesti de noi dar sa stii ca ti-am fost alaturi multi ani de zile… Si in Bosnia… si in Kosovo… si in Iraq… si in Afghanistan… cam peste tot pe unde tu aveai nevoie sa arati Lumii ca esti o forta si ca poti impune ordinea si pacea acolo unde iti faci prezenta… Cum nu ne stii…? Eram langa Iosif Silviu Fogarasi si Mihail Anton Samoila cand au fost doborati in Afganistan… Eram langa   Narcis Sonei cand a cazut in Kandahar… Eram langa Sandu Valerica Leu cand s-a stins in Zabul… Eram langa toti camarazii nostri care ti-au dat sangele si viata lor… Lina sa le fie odihna in Ceruri, acolo

Vara fierbinte...

Vara aceasta, dupa cum se vede, iese total din tiparul verilor pe care noi, astia cu mai multe veri la activ il cunoastem... Ca vremea nu mai este cum era odata este mai mult decat evident pentru ca asa o insiruire dezordonata de coduri care de care mai colorate nu imi pot aduce aminte sa mai fi trait iar daca curcubee dupa vijelii am mai vazut, daca cu ploi cu grindina ne-am mai confruntat cu cicloane, cu tornade, cu modificari rapide si de mare intensitate ale vremii nu prea am fost invatati. Iar daca aici este mana... Domnului... si spunem resemnati ca nu avem ce face... la capitolul ... vremuri... lucrurile stau cu totul si cu totul altfel... De ce spun asta? O spun pentru ca daca vremea este asa cum este in ton cu vremea par a fi si vremurile... Schimbari bruste de la o ora la alta, alegeri cu nereguli imense nevalidate de cei in drept, oameni grei de prin partide care ne-au condus ani si ani bagati la... mititica precum ultimii borfasi, tot felul de zurbagii reusesc p