Au castigat...

 

Le-am dat tot ceea ce a fost mai bun in noi...

Le-am dat o buna parte din copilarie si adolescenta...

Le-am dat tineretea noastra si fiorii primelor iubiri...

Le-am dat caldura caminelor noastre care tanjeau de dorul nostru si noi de al lor...

Le-am dat intalnirile de sub ciresii in floare...

Le-am dat dansul de la discoteca si jocul de la hora...

Le-am dat 28 de zile din luna noastra de miere...

Le-am dat primul gangurit al pruncilor nostrii...

Le-am dat prima zi de scoala a copiilor nostrii si sedintele cu parintii...

Le-am dat o viata de familie linistita...

Le-am dat sanatatea noastra...

Le-am dat... viata noastra...

Si am primit la schimb acel Liceu pe care bardul il numea "cimitir al tineretii mele"...

Am primit plantoanele din miez de noapte...

Am primit dorul interminabil si fara de leac...

Am primit foamea arar astamparata de o coaja de paine neagra si de o farfurie cu..."balastru"...

Am primit instructia de zi si de noapte din miezul de vara care topea pietrele dar si din gerul iernii care le facea sa trosneasca...

Am primit marsurile cu masca de gaze pe figura, cu AG-ul si ranita cu zeci de kilograme in spate...

Am primit lopatica mica pentru a ne sapa locasul individual...

Am primit repartitia la sute de kilometrii de casa si de tot ceea ce ne era drag...

Am primit serviciul de zi pe unitate in ziua in care ni se nastea primul copil...

Am primit "Taberele de instructie" de la Capul Midia...

Am primit tragerile din Cincu si din Ashuluk...

Am primit Serviciul de lupta permanent...

Am primit ordin sa facem Transfagarasanul, si Canalul Dunare- Marea Neagra si Casa Poporului... si le-am facut...

Am primit "Radu cel Frumos" chiar dupa ce terminaseram bagajele pentru a pleca la Mare... si nu am mai plecat...

Am primit "Stefan cel Mare" cand eram la Sinaia si am lasat schiurile si sania copiilor ca sa venim sa facem... "Revolutia din 89"...

Am primit cozile interminabile la policlinici si la spitale si lupta interminabila pentru decontarea unei retete... gratuite...

Am primit un talon de pensie de la care asteptam multe dar care nu ne ofera mare lucru...

Dar  am crezut si am sperat ca vom primi o Tara libera si frumoasa in care sa ne ducem linistit batranetile si sa ne putem bucura de tot ceea ce ne-a lipsit intreaga viata...

Din pacate in toata viata noastra am neglijat un singur lucru...

Am neglijat sa ne ocupam de conducerea Tarii noastre...

Ne-am lasat pe mana celor care neavand ce face si nepricepandu-se la nimic sau catarat pe sacrificiile, pe munca noastra si pe... mormintele camarazilor nostrii si au ajuns acolo de unde ne umilesc incontinuu, de unde ne fac sa plangem dupa viata noastra, de unde ne fac sa plangem in suflet pentru neputinta noastra de a ne sprijini familia, copii si nepotii, de unde ne-au adus in starea de a astepta izbavitorul drum catre... nicaieri...

Oare asta meritam noi dupa tot ceea ce am dat Tarii noastre?

Oare asta meritam noi dupa toate sacrificiile facute si dupa toate privatiunile indurate?

Se pare ca da...

Se pare ca ar fi trebuit sa fim mai putin indulgenti cu incompetenta si impostura si sa sa fi pus piciorul in prag...

Dar, din pacate nu am facut-o atunci cand trebuia iar acum... acum se pare ca pentru foarte multi dintre noi este... prea tarziu...

Asa o fi?

Ce aveti de spus camarazi din generatiile mai tinere?

Veti astepta sa va treaca vietile ca sa ajungeti in acest moment in care au ajuns inaintasii vostrii si in care sa va plangeti singuri de mila?

Cu lacrimi in suflet ma uit in jurul meu si constat ca... da...

Stimati camarazi... inca nu este totul pierdut!

 Stimati camarazi... scuturati-va de ani, de boli, de griji si de suparari si strangeti-va umar langa umar pentru a lupta pentru soarta voastra si a celor care vor veni dupa voi pentru ca daca vom sta si vom contempla impasibili cum isi bat joc dregatorii contemporani de sacrificiile noastre... atunci chiar ne meritam soarta... iar ei... ?

Ei au castigat...

Gachi David