Ni se cere de catre tot mai multi dintre camarazii
nostrii pensionari militari sa sunam... Mobilizarea!
Da, din tot sufletul spun ca da, este momentul sa nu
mai stam, sa ne trezim din letargia in care ne-au impins si greutatile vietii militare,
si privatiunile pe care le-am indurat, si anii, si bolile dobandite prin
taberele de instructie, si betesugurile capatate prin poligoanele de tragere,
si reumatismele capatate prin tancuri, TAB-uri, instalatii de lansare, si
durerile din coloana in urma miilor de ore la mansa sau a miilor de salturi cu
parasuta...
Stiu dragi camarazi, toate acestea au reprezentat
viata noastra, au reprezentat crezul nostru ca prin ceea ce facem noi, prin
efortul nostru, prin renuntarile noastre Sfanta noastra Tara va merge inainte,
va merge pe drumul catre acea Gradina a Maicii Domnului in care noi sa ne traim
in liniste batranetile, in care copii nostrii sa munceasca si sa prospere iar
nepotii si stra-nepotii nostrii sa infloreasca sub privirile noastre dar, din
pacate aceste lucruri nu se intampla asa ca, da, trebuie sa sunam
mobilizarea... sa mai luam incaodata in mainile noastre invatate si cu mansa,
si cu volanul, si cu butonul manipulatorului, si patul armei soarta Tarii
noastre si sa facem ceea ce este de facut.
Da, este momentul ca, cat mai multi dintre noi sa nu
se mai multumeasca cu acest statut pe care ni-l-au conferit politicienii in
ultimile zeci de ani...
Noi nu suntem paria societatii...!
Noi nu suntem cei care asteptam cu mana intinsa dupa
pomana pe care ei o numesc "PENSIE SPECIALA"...!
Noi nu cerem nimic de pomana, noi asteptam sa primim
exact cat ni se cuvine...
Ni se spune, direct sau... "printre
randuri" ca pentru noi nu prea mai este de unde...
Stimati guvernanti... noi ne-am facut datoria fata
de Tara, noi am respectat la virgula contractul semnat la paisprezece ani, noi
am pus intotdeauna acest contract inaintea vietii noastre, a vietii familiilor
noastre, a chivernisirii noastre prin tot felul de afaceri oneroase, prin
furtisaguri sau jafuri, a alegerii noastre in functiile de conducere a Obstei
care v-au umplut pe voi de bogatii si de dispret fata de noi, cei care v-am
cocotat acolo....
Iar voi, voi ce faceti?
Ne umiliti intruna si va bateti joc de noi doar
pentru faptul ca noi am inteles si am acceptat ca Tara are nevoie sa intre in
NATO si ca pentru asta cei mai multi dintre noi trebuie sa renunte...?
Noi am platit intrarea Tarii in NATO cu slujbele
noastre, cu linistea noastra, cu siguranta noastra, voi... cu ce ati platito?
Stim cu ce...
Cu nimic...
Pai si atunci de ce va bateti joc de noi?
Cat credeti ca o sa mai suportam aceasta situatie?
Stiu ca va bazati pe faptul ca... "numai gura e
de noi" si ca aveti destule " cozi de topor" care sa infranga
cerbicia noastra dar... chiar asa o fi...?
Credeti ca varsta si bolile noastre o sa va fereasca
la infinit de ceea ce trebuie sa se intample...?
Credeti ca aceasta situatie sanitara care a intors
intreaga Tara pe dos o sa tina la nesfarsit?
Sa nu va bazati pe asta...
Camarazi nostrii de la care ne tragemn seva au
infruntat otelul cu mainile goale, au aparat Tara cu piepturile dezgolite si in
izmene, au dobandit Independenta Tarii mai mult cu sufletul decat cu armele
pentru ca ati avut voi grija sa fie asa... si voi credeti ca noi chiar nu mai
suntem in stare sa va punem acolo unde va este locul?
Si apoi nu stiti ca vanzatorii de Tara si de Neam nu
au viata lunga?
Credeti ca ceea ce ati facut din Sfanta noastra Tara
in ultimii treizeci de ani chiar va trece, asa, neobservat de nimeni?
Va inselati politicienilor...
Va veni cat de curand un moment in care fie din
neatentia voastra sau a stapanilor vostrii din afara fie din trezirea Tarii va
trebui sa dati socoteala iar in acel moment, noi, miliatarii vom sta in primul
rand pentru ca avem foarte multe sa va reprosam si toate pe buna dreptate...
Sa stiti ca nu suntem absurzi...
Nu cerem decat ceea ce stim ca ni se cuvine iar daca
voi nu sunteti in stare sa ne dati ceea ce ne-ati promis atunci cand v-am dat
viata noastra prin contract atunci plecati... lasati-i pe altii care sunt in
stare sa onoreze contractele Tarii...
Stiu ca este greu de crezut dar in aceasta Tara mai
exista inca oameni care nu s-au inchinat niciunui strain si care cunosc istoria
acestui Pamant Sfant si care stiu ca noi nu am fi fost astazi aici fara Ostire
si fara Ostenii ei si sunt capabili sa identifice resursele pentru a le da
acestora ce li se cuvine...
Dragi camarazi militari... suntem la un moment de
rascruce al existentei Tarii noastre si a existentei noastre... suntem la momentul
in care daca noi nu-l vom intelege si aprecia ca atare s-ar putea ca si noi,
dar in mod deosebit copii, neportii si stranepotii nostrii sa nu mai aiba un
loc pe care sa-l poata numi..."ACASA"...
Chiar credeti ca exista motive care sa ne justifice impasibilitatea?
Chiar credeti ca ne-am incheiat definitiv conturile
cu viata?
Chiar credeti ca nu mai avem nimic de spus?
Stiu, e drept, acum suntem in vreme de pandemie, in
vremea in care noi, cei mai trecuti prin viata suntem cei mai vulnerabili la viclenia
bolii dar asta nu ne impiedica sa ne strangem sub acelasi steag, sa ne unim, sa
ne organizam astfel incat cand cu ajutorul Bunului Dumnezeu vom invinge
pandemia sa fim in masura sa sunam cu adevarat MOBILIZAREA si chiar sa sarim cu
totii, cu bastoane, cu boli, in scaune cu rotile, cum om putea astfel incat sa
nu parasim aceasta lume fara a face ceea ce stim noi toti ca trebuie facut
pentru copii nostrii, pentru nepotii nostrii, pentru toti cei ce vor urma...
Gachi David
Comentarii
Trimiteți un comentariu