In bataia vantului...

Da, asa am fost si asa am ramas noi, pensionarii militari in ultimii ani...

Guvernele au venit si au plecat...

Au dat si si-au dat drepturi...

Din pacate noi niciodata nu am facut parte dintre cei care au mai primit cate ceva...

S-au schimbat minsitrii nostrii unul dupa altul, toti oameni unul si unul dar toti cu securea partidului si a propriului interes deasupra capului asa ca pentru noi... asa cum au venit asa au plecat...

Mult timp ne-am uitat cu speranta la cei care incercau sa faca ceva pentru noi, la sindicat, la zecile de structuri asociative, la unele personalitati ridicate din randul nostru dar, cu timpul am ramas doar cu uitatul... noi, ca ei...

Unii s-au imbolnavit de cultul personalitatii, altii ne-au folosit doar ca o trambulina catre tot felul de mariri iar altii au plecat asa cum au venit, fara sa faca mai nimic...

Iar noi... in bataia vantului incontinuare...

Si nu ca la inceput pentru ca la inceput mai aveam un pic de incredere in unul sau in altul acum insa s-a dus si acea bruma de incredere, nu mai credem in nimeni...

Si cum sa mai credem cand si actualul ministru al nostru, plecat si ridicat dintre noi si de la care, marturisit sau nu fiecare astepta un semn ca nu a uitat de unde a plecat sau ca stie ce inseamna privatiunile care ne-au marcat noua existenta si ca va face ceva pentru cei multi... ne-a inselat increderea si iata cum si aceasta speranta s-a dus pe... apa sambetei...

Si uite asa in fiecare zi ne simtim tot mai abandonati, tot mai fara sperante, tot mai in... bataia vantului...

Un lucru insa a inceput sa ne fie tot mai clar... tot mai multi dintre noi au inceput sa inteleaga ca daca noi nu reusim sa ne impunem dreptatea... nu o sa ne-o dea nimeni...

 E drept ca unii au inteles ceva mai repede si au inceput sa se miste dar altii, tributari inca inertiei si traiului mai tihnit pe care l-au avut in ultimii ani pare ca s-au...  atrofiat si asteapta linistiti sa ajunga si la ei... urgia care i-a macinat pe cei mai multi dintre noi in ultimii ani...

Dragi camarazi care stati si asteptati linistiti... nu am pretentii de oracol sau de prezicator dar va asigur ca mai devreme sau mai tarziu, daca nu facem ceva ca sa schimbam lucrurile... ne va ajunge urgia pe toti...

Evident ca afirmatia de mai sus este valabila si pentru camarazii nostrii mai tineri, in activitate inca, care nu pot accepta ca vor ajunge si ei aici...

Dragi camarazi mai tineri, cu mana pe inima va asigur ca, vreti nu vreti anii vor trece si cu totii, dar absolut cu totii veti ajunge aici...

E greu sa iesim din bataia vantului...

E greu sa ne infingem radacini traince in pamant...

Dar nu e imposibil...

Dragi camarazi pensionari militari...

Dragi camarazi militari inca in activitate...

Va chem pe toti in jurul nostru pentru ca impreuna sa-i determinam pe politicieni sa legifereze normalitatea, sa legifereze, fara posibilitatea de schimbare, legi drepte pentru militari si pentru pensionarii militari.

Va rog pe toti sa nu mai priviti in stanga si in dreapta si sa asteptati ca altii sa faca ceea ce trebuie iar voi sa va bucurati si sa beneficiati in liniste de rezultatele luptei lor...

S-ar putea sa se poata si asa dar daca acestia fiind prea putini nu vor reusi...?

Candva invatam la scoala niste versuri... "unde-i unul nu-i putere..."...

Da dragi camarazi, mare dreptate au aceste vorbe...

Faceti un mic efort, iesiti din starea de automultumire sau de autocompatimire...

Stiu ca unii vor spune ca au probleme de sanatate, ba chiar de familie... si tot asa...

Stim ca asa este dar sa stiti ca si printre noi sunt sunt camarazi care de fiecare data vin cu sacosa de medicamente dupa ei, ca unii au tot felul de proteze care le dau dureri groaznice , ca unii au inimile incercate de tot felul de boli ca sa nu-i mai pomenesc pe cei cu grija nepotilor chiar si a stra-nepotilor... dar toti au inteles ca nu putem iesi din... bataia vantului fara sa ne infingem singuri radacinile in pamantul Tarii...  

Va asteptam...

   

Gachi David