Imaginea unui distins veteran de razboi tratat...
sa-i spunem decent cu... indiferenta... de o pleiada de politicieni si
personalitati locale marcante dintr-o urbe cu mari traditii militare din Tara
noaastra reprezinta exact imaginea consideratiei pe care clasa politica de
astazi o arata istoriei acestui popor, imaginea unor imbuibati ignoranti care
nu mai au nimic sfant pe acest pamant, imaginea unui dispret total pentru anonimul
erou in uniforma care de-a lungul veacurilor si-a pus viata la bataie pentru ca
noi sa ne putem sarbatori la 1 Decembrie Ziua Nationala.
Culmea este ca unii dintre noi, pensionarii de
astazi inca mai speram la o bruma de recunostinta din partea unei clase
politice incapabila sa o acorde, din partea unei clase politice interesata
numai de propria-i buna stare si preocupata doar de permanenta batalie pentru...
ciolan...
Si ce am mai vazut noi printre lacrimile care ne incetoseau
privirea la vederea imaginii umilirii unuia dintre eroii neamului...?
Am mai vazut si imaginea clara a... pupincurismului militarului
parvenit...
Am mai vazut si imaginea clara a parvenitului care
in loc sa dea de pamant cu nulitatile ce umileau un erou, un camarad, se gudura
pudelic la picioarele politicienilor strangand si pupand maini intruna probabil
cu gandul la ce beneficii ar putea primi pe viitor in urma acestor gesturi
slugalnice...
Va transmiteam, dragi camarazi zilele trecute
indemnul de a ne detasa de acesti politiceni de la care ni se trag toate relele
si care isi aduc aminte de noi doar in astfel de zile importane pentru natie si
nu pentru a repara nedreptatile cu care ne trateaza de ani de zile ci pur si
simplu pentru asi face campanie electorala iar ceea ce s-a intamplat la Valcea
este exemplificarea clara a ceea ce noi anticipam ca se va intampla... un
colonel al Armatei romane se umilea in fata potentatilor locali renuntand
pentru un ipotetic beneficiu personal din partea acestora la verticalitatea pe
care trebuie sa o demonstreze un militar in orice situatie si ce este si mai
grav dar, din pacate tocmai asta reprezinta Golgota noastra a pensionarilor
militari am vazut cum unul dintre noi isi vinde camaradul pentru cativa arginti
acceptand senin umilinta la care este supus acesta pentru aceleasi ipotetice
beneficii personale...
Putem spune ca este un caz izolat...
Putem spune ca nu toti militarii sunt asa...
Si poate chiar asa este dar... din pacate societatea
a vazut aceasta scena umilitoare si culmea... a sesizat ca nu este in regula ca
clasa politica sa-si bata joc de eroii neamului si asta in timp ce unul dintre
noi accentua prin indiferenta si non actiune jenanta situatie in care era pus
un camarad.
Din pacate dragi camarazi noi suntem astazi in
aceeasi situatie in care s-a aflat eroul nostru de Ziua Nationala... suntem
umiliti incontinuu de clasa politica aflata la conducerea societatii... suntem
scosi in fata doar atunci cand acestia au nevoie de imaginea noastra in restul
timpului tratandu-ne cu dispret total constienti fiind ca noi nu putem
reprezenta un pericol pentru ei pur si simplu pentru ca, asa cum colonelul din secventa
se gudura pentru eventuale foloase personale asa si o parte dintre noi se
gudura incontinuu, pupand si maini dar si dosuri pentru a obtine favoruri
personale in detrimentul celor multi...
Incerc de ceva timp sa-mi constientizez fostii
colegi, actualmente camarazi de pensie militara asupra faptului ca cei care
conduc acum societatea nu sunt cu nimic mai buni decat noi, ba din contra si ca
a venit momentul sa ne scuturam de inertia unui trai cat de cat linistit
conferit de o pensie binemeritata si sa intelegem ca pe masura ce va trece
timpul pensiile noastre nu vor mai reprezenta ceea ce au reprezentat la inceput
iar odata cu scaderea puterii acestora va scadea si puterea noastra de a mai
putea indrepta ceva pentru a indrepta situatia...
Si daca acest lucru este si mai evident pentru
camarazii nostrii mai varsnici care la trecerea in rezerva au primit o pensie
decenta timpul trecut de atunci si pana astazi le-a slabit si nivelul de trai
dar si puterile raminand astazi la mila politicienilor si a camarazilor mai
tineri care inca sunt multumiti de ce au primit...
Dragi camarazi faceti un exercitiu de imaginatie...
uitativa la camarazii nostrii mai varstnici pe care ii veneram pe vremea cand
ne erau comandanti de unitati si ganditi-va daca v-ar fi putut trece atunci
prin minte ca vor ajunge la un moment dat al existentei lor sa stea incovoiati
si de ani dar si de umilinta in fata unor politicieni care in vremurile de
atunci nici macar nu erau in stare sa treaca prin fata prortii uniatilor
comandate de acestia...
Din pacate timpul trece... acum este randul lor sa
plateasca pentru faptul ca s-au complacut in linistea aparenta oferita de o
pensie militara... dar noi... cei care inca mai avem un pic de putere vom sta
la fel de impasibili si vom contmpla cum politicienii zilei ne imping usor,
usor catre periferia societatii?
Sincer... imi este greu sa ma impac cu asa ceva si
in ciudar camarazilor care ma persifleaza probabil cu senzatia ca astfel isi
demonstreaza superioritatea voi continua cu speranta ca va veni un moment, in
aceasta viata nu in viitoarele in care noi, cei care ne-am sacrificat o mare
parte din existenta noastra pentru aceasta Tara vom ajunge sa primim ceea ce ni
se cuvine de la aceasta.
Gachi David
Comentarii
Trimiteți un comentariu