Treceți la conținutul principal

Timpuri grele...


In urma cu cateva zeci de ani circula pe splaiul Dambovitei o gluma cu iz de... 5 ani pentru cine spune si 3 pentru cine asculta... cum ca urma sa se contopeasca Uzina de masini grele cu Fabrica Timpuri noi si ca ce rezulta se va numi Timpuri grele...
Da, atunci era o gluma destul de gustata dar, din pacate acel umor negru ne-a cam prins din urma pe noi pensionarii militari care in acele vremuri ne descreteam fruntile la auzul acesteia atunci cand eram prin poligoane, pe la canal, pe la munci agricole sau chiar prin unitati la instructia cea de toate zilele...
Pe atunci ne gandeam si ne rugam sa vina alte timpuri in care noi sa ne putem pregati pentru ca in situatia in care s-ar fi revarsat vreo rautate asupra Tarii noastre noi sa fim gata sa ne luptam cu raul si sa-l dovedim astfel incat la toti ai nostrii sa le fie bine si nici sa nu simta ca cineva a incercat sa le faca rau. Si la un moment dat chiar am crezut ca vremurile in care noi o sa putem sa ne pregatim asa cum stiam noi ca trebuie sa o facem au venit, ba chiar ne-am bucurat desi cu un ochi lacrimam de durerea camarazilor nostrii care au trebuit sa ude cu sangele lor bucuria noastra dar una peste alta zaream un nou inceput, un inceput in care Oastea trebuia sa aiba doar o singura misiune, aceea de a se pregati pentru a nu permite nimanui sa vina si sa bata cu pumnul in masa la noi in casa.
Frumoase visuri, inaltatoare aspiratii dar cruda realitate.
In acele vremuri in care noi vegheam cu arma langa noi prin unitati au aparut unii care incet incet au pus mana pe societate si fara scrupule au inceput sa controleze totul, sa conduca totul intr-o singura directie, o directie favorabila lor si numai lor iar ceilalti, ceilalti care  pornisera cu elan sa faca o Tara nou s-au trezit la un moment dat ca au devenit doar producatori de confort si de averi pentru cei care pe nesimtite luasera controlul.
E drept ca unii s-au prins mai devreme si au inceput la randul lor sa intinda maini rapace catre ce mai ramasese neapucat si chiar au mai prins cate ceva si uite asa au aparut in acele vremuri ceea ce noi numim astazi "puterea" si " opozitia". Grupari de interese care ajung ca periodic sa se roteasca pe la "butoane" si pe la "borcanul de miere" evident ca periodicitatea fiind dat de simbolul democratiei "Votul".
Si uite asa ne-am trezit noi, militarii acelor timpuri ca incet incet am fost impinsi catre marginea noii societatii pe care, culmea, chiar noi am desprins-o din ghiarele comunismului.
De-a lungul anilor cele doua aspirante la a obtine votul nostru pentru a se apropia de "butoane" s-au straduit in a identifica tot felul de ideii astfel incat cu chetuieli foarte mici pentru ei si ai lor sa-i determine pe oamenii de buna credinta dar mult prea nepriceputi in ale minciunilor politice sa le dea votul. Aproape intotdeauna in preajma scrutinurilor apareau cu tot felul de promisiuni, cu tot felul de "tapi ispasitori" vinovati de tot raul cu care se lupta omul de rand si nici acum nu este altfel...
Acum opozitia a descoperit, in sfarsit cauza tuturor relelor si propune sa se desfiinteze pensiile speciale. Ceea ce nu ar fi rau de loc daca ar fi luate in colimator pensiile cu adevarat speciale dar dumnealor s-au ferit cu indarjire sa nominalizeze pensiile respective asa ca omul de rand, intoxicat de-a lungul timpului de imaginile unor pensionari militari lafaindu-se in mormane de bani pe plaje exotice sa se bucure ca in sfarsit se face dreptate, ca in sfarsit vor ramane cu pensii bune doar magistratii care impart dreptatea dupa cum adie briza politica, primarii care impart bunurile obstei dupa cum sufla musonul intereselor, alesii neamului care trudesc non stop pentru interesele personale si multe astfel de categorii sociale indispensabile mersului accelerat inainte al societatii noastre.
Si uite asa, in sfarsit se va termina cu pensiile nesimtite pentru ostasii care nu s-au prea luptat cu pizmasul, pentru jandarmii care tot bat pasnicii protestatari, cu pompierii care de fiecare data intarzie cateva secunde ca sa stinga vipia ba chiar si politistii care isi tot permit sa amendeze soferii care din greseala mai fac cate un accident pe ici colea.
Da oameni buni, pentru noi, pensionarii militari vin timpuri grele, ba chiar as putea spune ca timpuri mai grele pentru ca timpurile grele se petrec acum, acum cand "puterea" tace si face ce vrea cu legile lui Cuza prin care militarilor le erau recunoscute meritele cuvenite in urma unei vieti inchinate Tarii si Neamului, face ce vrea si cu legile pe care chair ei le-au dat intr-un moment de recunoastere a privatiunilor serviciului militar cu alte cuvinte face tot ce doreste astfel incat ceea ce li se cuvenea fostilor militari sa ramana la dispozitia lor pentru a-si tocmi un alt mandat si apoi inca un altul si tot asa...
Iar noi ce facem?
Noi am ajuns sa ne cautam drepturile in strada, noi am ajuns sa ne putem obtine o bruma de drepturi doar in tribunal unde din cand in cand un judecator cu frica de Dumnezeu ne asculta si recunoaste evidenta...
Stimati camarazi, ce se vede la orizont nu este de bine, daca noi nu vom reusi sa pricepem mai repede ca nu ne vom primi prea curand dreptatea ce ni se cuvine si ca e musai sa ne unim pentru a putea deveni la randul nostru o forta astfel incat sa putem sa-i fortam pe cei ce au "painea si cutitul" sa ne dea ceea ce ni se cuvine s-ar putea ca pentru foarte multi dintre noi acest lucru sa nu se intample niciodata in aceasta viata...    
     
Gachi David

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Scrisoare deschisa catre aliatul NATO

  Draga NATO! Suntem unii dintre aliatii tai… Chiar daca nu mai suntem in activitate si acum purtam   haina de rezervist noi ne consideram   aliatii tai pentru ca inca mai avem obligatii militare si mai mult ca sigur ca daca incep valurile dinspre rasarit o sa reimbracam haina militara si o sa punem mana pe arma pentru a ne apara si Tara dar si pe tine… Stiu ca iti este cam greu sa-ti amintesti de noi dar sa stii ca ti-am fost alaturi multi ani de zile… Si in Bosnia… si in Kosovo… si in Iraq… si in Afghanistan… cam peste tot pe unde tu aveai nevoie sa arati Lumii ca esti o forta si ca poti impune ordinea si pacea acolo unde iti faci prezenta… Cum nu ne stii…? Eram langa Iosif Silviu Fogarasi si Mihail Anton Samoila cand au fost doborati in Afganistan… Eram langa   Narcis Sonei cand a cazut in Kandahar… Eram langa Sandu Valerica Leu cand s-a stins in Zabul… Eram langa toti camarazii nostri care ti-au dat sangele si viata lor… Lina sa le fie odihn...

2 februarie 2022

  De-a lungul anilor LADPM a incerct sa gaseasca cele mai potrivite metode pentru a constientiza decidentii politici ca au o obligatie morala fata de militari. Indiferent de pozitia acestora… in retragere, in rezerva sau in activitate militarii au dat si dau pentru Tara lor si pentru societate tot ce li se cere si tot ce este nevoie pentru ca acestea sa-si poata duce existenta in conditii optime pentru viata, munca, instruire, odihna, relaxare, intr-un cuvant… existenta societatii sa nu fie perturbata de factori externi sau interni. Evident ca in schimbul acestei sigurante pe care o primeste societatea are niste obligatii fata de categoria militarilor. Istoria ne arata ca din cele mai vechi timpuri societatea romaneasca a stiut cum sa se achite de aceste obligatii, evident ca in functie de contextual contemporan… si a reusit sa lase militarii sa se concentreze mai mult pe problemele de pregatire si de aparare a Tarii, atunci cand a fost nevoie si mai putin pe problemele lor...

Unitatea pensionarilor militari…

  La aceasta ora militarii in rezerva si in retragere, indiferent de zona de provenienta reprezinta cea mai slaba zona a societatii contemporane. De ce spun asta…? Pentru ca in acest moment aceasta categorie a suportat si suporta fara nicio reactie cele mai flagrante nedreptati posibile si nu numai din punct de vedere financiar… Pana acum toate categoriile sociale, fie prin reprezentarea sindicala, fie prin unitatea de breasla au reusit sa determine guvernantii sa nu-si bata joc in ultimul hal de membrii lor asa cum se intampla cu rezervistii militari. De ce se intampla asta… Simplu… Militarii activi au fost constransi prin prevederi legislative, prin amenintari, prin pedepse si nu de putine ori prin mita si manevrare politica sa se tina deoparte de problemele rezervistilor. Asa ca, militarii in rezerva si in retragere s-au trezit singuri intr-un disproportionat razboi cu guvernantii… Si chiar si in aceasta stare tot ar mai fi fost sperante dar… guvernantii inarma...