Invitatie...

Pot spune ca am intrat nu de mult in caruselul acestui gen de activitati, cu intalniri de tot felul, cu conturi pe facebook, cu postari, cu audiente, cu pichetari, cu marsuri, cu mitinguri, cu discutii cu fosti colegi pe care nu i-am mai vazut si auzit de o viata sau cu oameni despre care pana mai ieri habar nu aveam ca exista pe lumea asta, intr-un cuvant intr-o viata mult, foarte mult mai agitata decat cea cu care eram invatat dupa ani linistiti de pensie. Initial m-am intrebat si eu asa cum m-au intrebat multi dintre cei care ma cunosc si care imi cunosc inclinarea catre o viata linistita de familist convins in afara ochiului public, ce s-a intamplat cu mine, de ce mi-am dat eu linistea colectiilor mele pe agitatia unei vieti zbuciumate?

E drept ca un raspuns logic nu prea exista dar, daca tot s-a intmplat, asta e, o sa merg inainte pana cand o sa constat ca nu ma mai regasesc in ceea ce se intampla in jurul meu sau, Doamne ajuta, pana cand o sa constat ca pensionarul militar a ajuns acolo unde este locul in societate sau, si mai si pana o sa constat ca gl. Gropan, fostul meu comandant de pe vreme cand imi faceam intrarea in carierea militara la Sibiu va avea o pensie corecta raportat la carierea militara pe care o are in spate.

Evident ca in viata asta agitata te intalnesti cu tot felul de lucruri, lucruri mari dar si lucruri mici, respectiv cu oameni mari, adevarati uriasi dar si cu oameni mici, pigmei care desi isi iau zilnic doza de sare nu reusesc sa-si depaseasaca micimea.

Dar asta e, nu intotdeauna poti sa-i alegi pe cei cu care viata te pune fata in fata asa ca, dupa ce la inceput ma "inflamam" la interactiunea cu cei mici ulterior mi-am impus sa-l iau pe fiecare asa cum este si sa merg mai departe. Bun decizie. Drept pentru care tin sa aduc in atentia tuturor celor care nu reusesc sa-si depaseasca statutul..."pigmeic" ca nu mai au in mine nici un adversar dar nici un partener de polemici, asa ca, le doresc multa sanatate si sa se faca fiecare de ras, asa cum poate.

Si acum sa trec la lucruri ceva mai serioase...

Viata in Liga a inceput sa devin tot mai atractiva pentru pensionarii militari satui de viata in alte structuri asociative care, incet, incet s-au transformat in altaruri inchinate unor sefi a tot facatori pentru ei insasi si cat mai putin pentru pensionarul militar oropsit de clasa politica contemporana aflat in suferinta nu atat pentru partea materiala cat mai mult pentru dispretul cu care este tratat dupa o viata inchinata Tarii, o viata plina de privatiuni, de renuntari, de lipsuri, intr-un cuvant o viata la care cei mai multi membrii ai societatii nici nu s-ar fi gandit sa o accepte fara garantiile unei vieti de nabab la incheierea conturilor...

Si daca s-a intamplat ca tot mai multi pensionari militari sa vina catre Liga au inceput sa apara si rezultatele, e drept ca nu asa cum le-am dorit noi dar totusi niste semne ca ne-am apropiat de punctele sensibile ale unor decidenti insensibili de regula la argumente de bun simt ci mai degraba avizi dupa voturi si dupa osanale.

Da oameni buni, e dureros ca dupa o viata inchinata Tarii in loc sa ne concentram pe oblojirea urmarilor acestei vieti dure, departe de familie si de confort trebuie sa ne consumam gandurile si energia ca sa-i convingem pe unii, pe care, culmea tot noi prin votul nostru i-am pus acolo, ca ostasul roman, la trecerea in rezerva dupa o cariera militara in slujba Tarii merita o soarta mult mai corecta decat cea pe care i-au harazit-o ei.

Si stiti ce este culmea? Culmea este ca viata in Liga m-a pus in ipostaza de a vedea cum un fost general al Armatei romane a fost umilit de un neispravit de politician care are doar meritul ca a stiut sa lipeasca afise pe stalpi si sa-i injure pe confratii din partidele opuse.

E greu de crezut ca o sa reusim prea curand sa-i determinam pe politicieni sa faca ceea ce trebuie in raport cu noi, fostii militari ai acestei Tari, e la fel de greu de crezut ca vor face ei vreodata, din proprie initiativa acest lucru dar este sigur ca daca ne dorim acest lucru noi, pensionarii militari trebuie sa trecem peste tot ceea ce ne dezbina, peste gusatul amar care ne-a ramas dupa experientele traite in fel de fel de structuri asociative si sa strangem randurile, sa ne adunam in jurul unor oameni care nu s-au compromis si care prin tot ceea ce spun si mai ales prin tot ceea ce fac arata ca sunt de-ai nostrii, ca traiesc momentul ca si noi si ca, in mod deosebit, arata ca isi pun energia, mintea si sufletele in slujba noastra.  

O sa spuneti ca de ce ar fi Liga liantul?

O sa spuneti ca de ce ar fi cei aflati acum in fruntea Ligii aceia?

Personal as putea sa va dau o sumedenie de argumente dar nu o sa o fac, o sa fac doar un singur lucru si anume o invitatie, veniti in Liga, veniti sa vedeti cu ochii vostri cam cum merg lucrurile aici iar daca ceea ce spunem nu coincide cu ceea ce facem cu adevarat nu va poate nimeni opri sa va dati la o parte si sa ne spuneti in fata ca mintim si ca suntem niste tradatori.

Si inca un lucru, nu va promitem nici grade si nici decoratii, nu va promitem locuri innaintea celorlalti, nu va promitem nici bani si nici onoruri ci va promitem doar camarazi corecti care va vor sta alaturi in orice situatie si care vor face ca si cele mai complicate activitati sa devina suportabile pentru ca veti avea pe cine sa va sprijiniti la greu   

Ce ziceti, veniti?

Gachi David