Scoala Mililara - partea a doua -
Era si de asteptat sa nu fiu lasat sa trec asa repede mai
departe.
De la postarea precedenta si pana acum cateva minute au
tabarat pe mine fosti colegi care m-au certat ca am inceput sa dau semne vadite
de imbatranire ca prea am trecut cu prea multa usurinta peste niste aspecte
mult prea dureroase din perioada celor trei ani de Scoala Militara si desi, cel
putin din punctul de vedere al uitarii nu le pot da dreptate faptul ca am
incercat sa trec mult prea repede este perfect real asa ca, in ciuda unora care
m-au acuzat ca asi "fi cazut in cupa cu melancolie" ca prea ma
lamentez sau ca prea "bat apa in piua degeaba" ca oricum numai ai
nostrii, adica cei care am trait acele vremuri vom pricepe cei carora de fapt
ma adresez eu, adica scumpii nostrii politicieni contemporani nu vor intelege
in veci ce au insemnat acei anii pentru noi... deci in ciuda respectivilor voi merge inainte,
cel putin atata timp cat voi mai avea ceva de spus si cat voi mai
avea..."cerneala in stilou"...
In concluzie o sa incerc in cateva randuri sa mai prezint
cateva aspecte traite pe timpul celor trei ani de scoala militara, aspecte care
ne-au marcat si nu pozitiv, pentru tot
restul zilelor noastre, inclusiv din punctul de vedere al starii de sanatate.
Unele dintre cele mai grele activitati pentru noi le
reprezentau marsurile, acele deplasari, nefarsite practic care incepeau de pe
platoul central si se incheiau in acelasi loc dar dupa dupa multe ore si nu de
putine ori chiar zile in functie de ceea ce ne pregateau conducatorii nostrii.
Si ca sa fiu mai concret o sa va povestesc cam ce insemna un mars pana la
Poplaca, mica localitate de langa Sibiu in care era un mare poligon unde
executau tragerile de pregatire mai toate unitatile militare din zona, implicit
si noi, elevii scolilor militare. Poligonul era undeva la apropae 15 -20 km de
scoala noastra si incepeam deplasarea undeva pe la patru noapte ca sa putem
ajunge acolo la ora potrivita pentru inceperea tragerilor si nu care cumva sa
credeti ca ne deplasam cu masinile... asta era din alt film... filmul nostru
era cu deplasarea pe jos si tot nu ar fi fost mare lucru ca multi ajung sa
mearga pe jos asemenea distante dar mai mult ca sigur ca putini dintre ei aveau
in spate un "harnasament complet" asa cum il numeam noi altfel spus
un pistol mitraliera, un sac de merinde plin cu orice altceva dar mai putin
merindele necesare si suficiente, geanta cu incarcatoare, lopatica si baioneta
la centura, foaia de cort in banduliera, casca metalica si nu de putine ori ranita
asa gata garnisita pentru alarma pe care era musai sa o luam dupa noi daca l-am
fi suparat cumva pe seful nostru direct.
Evdent mai erau unii, cei mai "norocosi" care primeau drept "supliment"
tot felul de lucruri necesare pregatirii: panoul cu ecran mobil, ladita
comandantului, calusul metalic, nenumarate tinte de diferite dimensiuni si
multe, multe altele inclusiv marmita cu apa potabila menita se ne astampere
setea...
Evident ca in aceasta deplasare puteau sa apara tot felul de
momente interesante, sa te atace aviatia inamicului iar tu trebuia sa fugi unde
vedeai cu ochii si sa te trantesti in tarana sau noroiul de pe marginea
drumului ca sa "scapi cu zile", sa te atace infanteria inamicului si
iarasi trebuia sa fugi unde vedeai cu ochii dar nu otova ci in formatii
prestabilite gen "triunghi cu varful inainte" , inapoi sau in oricare
alta parte in care puteai sa-ti surprinzi mai usor inamicul sau cel mai dureros
pentru noi era momentul in care asa cum eram, acoperiti din cap pana in
picioare de armamentul si materialele din dotare precum "un pom de Craciun"
trebuia sa fortam Cibinul, un raulet nu prea mic care mereu se aseza intre noi
si inamic si pe care trebuia neaparat sa-l transversam daca voiam sa-l dovedim
pe pizmas...
Si ata se intampla si pe soare si pe ploaie si pe ninsoare
si ziua si noaptea intocmai cum era trecut in planurile scornite de cei care ne
conduceau si ca un mic amanunt picant,
sa nu va inchipuiti ca dupa aceea ne curatam la nufarul hainele si toate
celelalte lucruri...
Multa vreme am incercat sa inteleg rostul acestor activitati
si sincer va spun ca nici cu cea mai mare bunavointa nu am reusit sa-mi dau
seama...
Si mai multe ar fi de spus de vestita participare la
"muncile agricole"... Altfel spus in loc sa stam si sa invatam
lucruri de folos pentru cariera urmatoare trebuia sa mergem in satele parasite
de sasii care se regrupasera deja intr- una dintre cele doua Germanii si
lasasera culturile in parasire numai bune ca sa venim noi si de dimineata pana
seara, tot in frig si nu de putine ori in ploaie sa strangem cartofii, sfecla,
porumbul si altele de acest gen. A, sa nu credeti cumva ca munceam pentru
bani... nici cum, e drept ca uneori mai gaseam cate un satean neplecat inca si
care se chinuia cu parcela proprie iar noi, un grup de 20 -30 de deja
specialisti in jumatate de ora il scuteam de roboteala de o saptamana iar el venea
seara la gradinita din sat unde eram noi cazati si ne cinstea cu o galeata doua
de vin de mere, cea mai mare delicatese a locurilor respective. Iar cazarea in
gradinita era ceva chiar de poveste... inchipuiti-va treizeci de paturi pentru
copii de gradinita puse unul langa altul dintr-un perete in altul a clasei si
in care dormeam noi, ditamai tinerii de aproape douazaci de ani incat daca
aveai noaptea vre-o nevoie trebuia sa te catari pe ceilalti colegi si era o
adevarata performanta sa inchei cu bine o astfel de aventura.
O aventura la fel de picanta precum cea cu muncile agricole
o constituie tabara de schii.
Noi mergeam la Fantanele iar camarazii de peste gard, adica
infanteristii mergeau in Crint.
Doamne ce-am trait acolo... Mult timp nu am putut accepta ca
cineva se duce de buna voie la munte ba mai da si bani pentru asta... A fost un
chin permanent in toate zilele in care am stat acolo si frigul nu a fost nici macar
principala cauza... cel putin pentru noi care de bine de rau dormeam intr-o
cabanuta dar colegii nostrii de la Crint nici macar de asa ce va nu aveau
parte...
Programul incepea de dimineata si se termina la lasatul
intunericului si cuprindea tot felul de activitati care de care mai inutila si
nici macar sa schiem ca lumea nu am invatat... Am invatat in schimb sa curat
cartofi pentru ca ne venea foarte des randul la bucatarie iar cartofii erau
alimentul de baza asa ca trebuia sa curatam cu sacii...
Si uite asa, pe nesimtite s-au umplu si aceste pagini asa
ca, cu parere de rau o sa ma despart de Scoala Militara si cat de curand o sa
incerc sa-mi amintesc de alte rele care au urmat dupa...
Nu asi vrea sa inchei insa fara a reaminti
camarazilor sa-si scaneze memoria si sa mai scoata si ei la lumina lucruri care
ne-au intunecat anii primei noastre tinereti pentru a vedea si decidentii
politici si militari care ne hotarasc soarta ce se ascunde de fapt in spatele
taloanelor noastre de pensie...
Gachi David
Comentarii
Trimiteți un comentariu