ATENȚIE, POLITICIENI NEMERNICI, CARE NE BATJOCORIȚI ȘI ACUM!

ATENȚIE, POLITICIENI NEMERNICI, CARE NE BATJOCORIȚI ȘI ACUM!

M-ai ademenit politicianule, cu uniforma frumoasă de LM-ist și mi-ai sădit în mintea de copil, mirajul eroului pe cal alb, călcând cu copitele vrășmașul. M-ai închis între ziduri păzite, de unde ieșeam cu bilet de voie, câteva ore la sfârșit de săptămână, pentru a evada într-o lume străină sau prea sătulă de invazia uniformelor. Cu cei din lumea mea, mă întâlneam prin scrisori sau în vacanțe și trist a fost când, unii au început să uite și să mă uite. Între ziduri, am învățat pe de rost nostalgia depărtării și însingurării, iar Dealul Gurga, privit printre gratii, căpătase dimensiunea visului îndepărtat al libertății. Tu aveai alte planuri și m-ai pus să jur mai apoi, că-mi voi da viața, la nevoie, ca să te apăr. Căci tu, întotdeauna te-ai prezentat a fi ȚARA, iar pe mine m-ai făcut să mă simt dator față de tine,pentru un salariu, niciodată îndestulător și o casă de care, TATAIA, avea grijă să fie în cartierele mărginașe și la un etaj superior. Pentru că, prioritate aveau oamenii muncii și burghezia socialistă, iar eu trebuia să accept că sunt altceva. Când am intrat în armată, m-am gândit că voi deveni oștean, tu mi-ai spus că trebuie să fiu în primul rând, constructor al socialismului și apărător al acestuia în fața capitalismului muribund, dar încă neînvins. Și fără să mă întrebi, te-ai făcut stăpân pe viața mea și m-ai umilit ani la rând în IMB-ul blestemat, la canal, la munci industriale tocmai în celălalt capăt al țării, obligându-mă să dau socoteală unor agronomi mai mereu beți și să suport amenințările primului secretar. ,, Nu spun că avansarea ta depinde de mine, dar să știi că, noi nu uităm și nu iertăm!,,. N-am să te iert niciodată pentru faptul că mai mult de jumătate din anii de militărie, i-am petrecut departe de familie, că abia venit de la munci agricole plecam în poligoanele de instrucție, după care în altă detașare sau în altă alicație, fiindcă așa ți-era ție bine. Habar nu ai câte sacrifiicii făceam și mai ales, cât timp din cel destinat familiei, consumam pentru a fi la zi cu planul de pregătire pentru luptă și a nu-mi trăda profesia! Ți-ai schimbat mai apoi blana cu una de democrat și mi-ai spus să stau liniștit. Începuse să-ți fie frică de mine și mă curtai, cu funcții și promisiuni. Ți-ai revenit rapid și m-ai încălecat din nou, aburindu-mă cu lozinca controlului politic asupra armatei. Apoi, mi-ai spus că aparțin trecutului, că nu mai e loc pentru mine și că trebuie să mă sacrific din nou pentru țara aspirantă la intrarea în NATO. De fapt, să mă sacrific pentru tine, care te îmbogățeai din jaf și vânzarea țării în timp ce eu a trebuit să trăiesc aproape șase luni din ultimul salariu,până când am primit prima pensie. Nu m-ai lăsat să trăiesc liniștit și ca din senin ai descoperit că am o pensie ,,nesimțită,,. De zece ani mă umilești mă ții sub amenințări, în timp ce tu îți mărești cu nerușinare veniturile. Te avertizez, politicianule că nu mai suport perfidia ta și te somez să încetezi să îi asmuți pe ceilalți împotriva mea. Eu nu vreau bani, eu vreau doar să mă respecți, să-mi dai ceea ce mi se cuvine, să nu mă umilești și să mă răsplătești pentru sacrifiile făcute cu liniștea pe care o merit. Vrei banii mei? Dacă de asta depinde soarta țării mele, ți-i dau cu plăcere, cu condiția ca și tu să accepți un venit decent de la buget și să dai înapoi ce ți-ai însușit pe nedrept. Sunt la capătul răbdării și nu ți-aș dori să apuci ziua în care voi vrea să te judec. Poate că, pentru ceea ce-mi faci mie, aș găsi puterea să te iert dar, pentru răul făcut țării în cei 30 de ani de când te-ai cocoțat la conducere prin mine,militarul onest,nu te iert în veci. Și trebuie să-ți amintești că nu știu decât să fiu OȘTEAN, iar asta ar trebui să-ți dea de gândit!

Ion Mageanu