Buna dimineata!
Am stat zilele astea si m-am tot
gandit..... ba chiar am intorso pe toate fetele....Ce e domnule cu oamenii
astia..... ce e domnule cu fostii mei colegi si camarazi..... Toata viata au
fost plini de demnitate.... niciodata nu s-au lasat calcati in picioare....
si-n cele mai.... delicate momente, chiar si atunci cand soarta dadea cu ei de
pamant... cadeau in picioare, se ridicau
si se... scuturau de praful relelor ce
picau asupra lor si mergeau inainte.... O sa spuneti ca erau alte timpuri....
ca eram mult mai tineri.... ca eram
militari activi iar militarul are orgoliul lui.... orgoliul... Castei din care
face parte....
Dar acum.... acum nu mai suntem
militari....? Orgoliul Castei din care facem parte s-a atrofiat odata cu
anii.... Chiar sa stam cu totii sa vedem cum niste neaveniti isi bat joc de
noi.... si poate ca daca si-ar bate joc numai de noi, asa... ca.... indivizi.... pana la urma nu ar fi un bai asa
de mare dar isi bat joc de noi ca si categroie sociala care nu cu mult timp in
urma am dus.... Tara asta pe umeri...., care nu cu mult timp in urma le-am
deschis lor usa catre....ciolan....
Eram buni atunci... Eam buni cand
trebuia sa punem piepturile noastre in fata ca sa nu li se intample lor
nimic.... Eram buni cand fara sa cracnim faceam tot ceea restul societatii nu
catadicsea sa faca.... sa facem canale cot la cot cu puscariasii, sa sapam in
stanca dupa Transfagarasan alaturi de aceeasi paria... sa culegem roadele de pe
campurile parasite de.... bastinasii
plecati in tari mai bune si care acum, dupa ce s-au intors ca sa apuce ...
ciolanul... ne intreaba cu nonsalanta...
cu cine am luptat noi de tot vrem
drepturi...
Da fratilor.... astea au fost
framantarile mele de zilele trecute...
Si m-am tot intrebat cam ce ar trebui
sa se mai intample pentru a se trezi.... ursul din hibernare... Ca practic asta
suntem... un urs de circ care hiberneaza si care percepe, asa ca prin vis ceea
ce se intampla in jurul lui.... Asta e senzatia mea in acest moment.... Chiar
trebuie sa.... asteptam sa vina... primavara ca sa ne trezim din... hibernare....
Chair trebuie sa ne ajunga cutitul la os ca sa ne scuturam de letargie si sa
incepem sa facem ceva.... ?
Domnilor.... sa nu fie prea
tarziu....
Nu vedeti ca zilnic apar pe toate
canalele de comunicare anunturi despre camarazi care s-au stins.... care dupa o
viata de privatiuni si renuntari au trait, care au mai apucat.... niste ani ai
pensiei plini de necazuri si suparari ca nu au putut sa-si cumpere un
medicament mai bun care sa le lungeasca zilele, ca nu au putut sa cumpere o
ciocolata la nepoti si care is incalzeau.... reumatismele cu doua perechi de
.... izmene in loc sa faca caldura in casa....
M-am tot intrebat.... de ce se
intampla oare toate astea.... chiar sa fie neincrederea atat de mare... chiar
sa nu fim in stare noi, cei care ne-am trezit un pic mai devreme, sa gasim
argumentele cele mai bune ca sa le deschidem ochii asupra viitorului sumbru si
sa-i convingem ca nu noi, cei putini, suntem... inamicul ci ceilalti....
Pana la urma am ajuns la concluzi ca asta
e.... nu suntem credibili.... nu reusim sa gasim calea catre... inima
lor... nu am reusit sa-i facem sa ne
creada ca suntem de buna credinta si ca vrem sa luptam impreuna... si in mod
deosebit nu am reusit sa-i facem sa accepte ca doar... UNITI SUNTEM
PUTERNICI....
Asa e.... mai avem de lucrat la acest
aspect....
Gachi David
Comentarii
Trimiteți un comentariu