Sa aveti o zi de 9 februarie minunata, asa cum se arata afara..
Domnilor... e greu cu....Toma Necredinciosul....
Tocmai eram gata gata sa ridic mainile si sa ma predau....
Pai cum sa nu te predai cand vezi ca iti ....racesti gura de pomana.....
Tu le spui de Liga, de faptul ca unirea face putere, ca mai sunt si oameni de buna credinta si cu frica de Dumnezeu in bransa asta a noastra a pensionarilor militari si ca de regula e bine sa stai un pic si sa vezi ce gandesc, ce spun si mai ales ce fac cei pe care te pregatesti sa-i judeci si abia dupa aceea sa-i treci in tabel la rubrica....asa nu...
Degeaba....Tomita nu si nu.... ca stie el mai bine.... ca ...chestia asta ca se mai gasesc fraieri care sa munceasca ca prostul pe nimic, fara interese ascunse, fara sa-si doreasca sa imparta bugetul jumi-juma, adica jumi pentru el si juma pentru....fraieri si care sa nu vrea sa fie.... Il capo di tutti i capi... nu se exista...
Ce sa-i mai spui lui ....Tomita....?
Iti vine sa te iei cu mainile de par.... noroc ca nu am....par.... ca maini multumesc lui Dumnezeu, am, dovada ca uite, acum scriu cu ele....si chiar si cu capul....sper....
Si atunci am zis.... da domnule, orice minune tine trei zile.... ia sa-mi vad eu linistit de filatelia si numismatica mea si sa-l las pe Tomita sa se bata de unul singur, de capul lui cu toate Olgutele, Fiforii, Jienii si cu toti ceilalti care ii fac existenta harcea-parcea.... Si dau sa inchid calculatorul.... Ei da ca un facut aveam deschisa lista cu cei peste o suta de fosti camarazi, colegi, subordonati si prieteni, toti pensionari cu state mai vechi sau mai noi pe care o facusem acum cateva zile cand inca nu vorbisem cu Toma si pe care eram gata gata sa-i sun ca sa le spun de Liga...si nu am inchis-o, am zis ca e pacat.... ia sa-mi aduc eu aminte de tinerete si am inceput sa dau telefoane, asa de placere la fostii camarazi, mai inai la cei din adolescenta, din liceu, de la Campulung Moldovenesc.... zis si facut... Am vorbit cu unul, cu doi cred ca si cu al treilea, chiar la intamplare, asa cum a ales sa se duca degetul pe tastele telefonului si m-am oprit....uimit....toti spuneau cam aceleasi lucruri... toti spuneau ca au o viata de familie implinita, ca sunt sanatosi ca au chiar si nepoti, ca au ceva vreme de cand au legat....bocancii in cui dar ii doare inima cand vad cum e terfelita haina militara..... cand vad cum sunt ignorati si umiliti fostii militari care da, poate ca... si-au trait traiul si si-au mancat malaiul asa cum nu se sfiesc unii dintre potentatii vremii sa insinueze printre randuri cand ranjesc pe ...sticla dar ar mai avea multe, foarte multe de spus si facut pentru societatea asta care a investiti mult in ei ca sai transforme intr-o elita si ca nici stramosii nostri, dacii si romanii nu-si oropseau fostii osteni, ba din contra ii onorau, ii tineau la loc de cinste, iar parerile lor, pline de intelepciunea anilor petrecuti in batalii erau luate in seama la conducerea obstilor....
Ei... uite de asta nu pot sa ma opresc....
Stiu ca e greu, stiu ca e de o mie de ori mai usor si mai placut sa ma lupt cu timbrele si cu monedele dar, cel putin deocamdata nu voi agata armele in cui.... si cat timp voi mai gasi unul sau doi camarazi care sa gandeasca si sa.... faca ca mine.... s-ar putea sa realizam ceva....
E drept ca certitudini nu avem.... e un drum lung... asa cum spuneam zilele trecute abia vedem intrarea in tunel nici de cum luminita de la capatul acestuia, nu putem sti ce va fi si cum se va sfarsi dar un lucru va pot spune sigur.... In cei cativa ani de cand am iesit la pensie si m-am ocupat doar de filatelie si numismatica nu am realizat decat o colectie cat de cat reusita dar durerile din sufletul unui fost militar care si-a iubit Tara si si-a respectat cu sfintenie juramantul militar nu s-au vindecat.... din contra....
Col.(r) Gache David
Comentarii
Trimiteți un comentariu